Alaska și Elisabetta pe traseu.
S-au spus sau s-au scris atât de multe scena madrilenă Se părea că nu mai era nimic de știut acel deceniu prodigios, distractiv și dezinhibat. Anii 80 la Madrid, haine multicolore, păr imposibil, multă muzică și totodată o petrecere (și droguri, de unde a venit capitolul trist al acelor ani fericiți). Dar mai aveam ceva, mai trebuia să ne amintim și să punem tot în negru pe alb acele locuri unde s-au mutat Movida sau, mai bine zis, movidas.
Cartea Ghid pentru Madrid de la Movida (ed. Anaya Touring) tocmai asta face. „Este o călătorie într-un Madrid acum 40 de ani, o modalitate de a aduna o parte din istorie care s-a pierdut”, explică jurnalistul și criticul muzical, Patricia Godes, unul dintre autorii cărții alături de un alt nume mare din sector, Iisus Ordovas. „Ne concentrăm mereu pe amintirea personajelor, în cultura noastră avem un pic de mesianism și uităm de șantiere și muncitori care fac posibilă existența acelor site-uri.”
Antonio Vega, Nacha Pop, mișcare completă.
Pentru că Movida a fost Alaska și Almodóvar, Ceesepe și Alberto García-Alix, Radio Futura și McNamara; dar a fost și Rock-Ola, Penta, Calea Lactee, Traseul, Prospe, sălile de repetiție din cartier...
Ghidul este împărțit în 11 planuri care corespund 11 zone din Madrid. De la Sol-Gran Vía la Barrios del Sur (cu Vallecas, Carabanchel, Usera...). La mijloc, Lavapiés, Las Letras, Chamberí... Din greșeală am asociat (sau asociat) cu Movida doar Malasaña și împrejurimile. „Dar, în realitate, Malasaña a întârziat, ca Chueca”, confirmă Patricia, care, la fel ca Jesús Ordovás, a trăit acei ani de mână. „Când ajunge în Malasaña, La Movida profită de baruri care erau deschise precum La Vía Láctea sau El Agapo, care fusese un teatru.** El Agapo** a fost deschis în primăvara anului 1985 și calea Lactee Devine la modă în 1983, când unul dintre personajele cărții intră să joace, Kike Turmix”.
Pentru a urmări colțurile Madridului, multe, care erau pline de oameni care doreau să se distreze, mai întâi trebuie să înțelegi ce a fost Movida. Godes este unul dintre cei care cred că la acea vreme nu simțea că face parte dintr-o mișcare, din ceva despre care am vorbi și astăzi. Dar își amintește că Movida a fost rezultatul ieșirii „din toate crizele, în special criza petrolului care a zguduit societatea de consum” și a stârnit o oarecare bucurie generală. **„Peste tot era mult optimism, multă bucurie, erau locuri de distracție în tot orașul, magazine, săli de repetiție, cluburi…”. **
Jesús Ordovás și Kike Turmix în Rockola.
„Cred că Movida nu este marele moment de distracție și petrecere a timpului liber, Movida a fost agrementul unei generații de tineri pe care mass-media o difuzează, Este partidul care a avut cea mai mare acoperire mediatică din istorie”, rezumă.
Francis Pragul a fost cel care a inventat termenul Movida în articolele sale din El País, contează în Ghid și așa s-a referit la toate acele grupuri de muzică pop și rock care au târât un public cu înclinații culturale diferite. „Ceea ce am povestit noi ca Movida sunt câțiva ani de societate spaniolă în care muzica pop, rock, grea este un fir comun foarte important în timp liber, în modă (pe atunci trebuie să te gândești că încă nu apăruseră cântăreții din Vogue), în cinema (primele filme ale lui Almodóvar erau aproape muzicale); în media… Muzica încetează să mai fie o informație marginală, pentru a continua să ocupe acoperiri”, spune Godes.
Și cu muzica ca fir comun, protagoniști și spectatori se înscriu la Movida. Grupuri au apărut în toate cartierele, în sălile de reședință, grupuri de calitate și talent îndoielnic, dar dacă au făcut legătura cu publicul, un public, datorită personalității, stilului sau dorinței de petrecere, era suficient.
Bilet pentru Burning in Astoria.
Daca trebuie sa cauti o origine fizică a Movida, subliniază Rastro, unde mergeau să cumpere, să schimbe, să vândă discuri și fanzine. El Rastro este ambele în Traseul Alaskan ca și în al lui Almodóvar, care au propriile lor capitole la persoana întâi în carte. „Era important să mergi la Rastro în fiecare duminică pentru a le arăta prietenilor tăi că ai supraviețuit sâmbătă noaptea”, scrie directorul Manchego. „Del Rastro la Movida s-a răspândit în tot orașul după ce mass-media a reflectat această societate tinerească în timpul liber”, spune Godes.
Autorii le-a luat un an să strângă traseele, să parcurgă cartierele pe jos sau prin Google Maps. Și l-au găsit foarte schimbat. Malasaña, de exemplu: „Locurile alea cochete, moderne, cu haine second-hand, nu existau” , El spune. Sau la Prospe, Prosperidad, centru nervos pentru Rock-Ola, poate este unul dintre cartierele care s-a schimbat cel mai mult, spune jurnalistul. „Rock-Ola a fost un campion, un supermarket, Îmi amintesc că odată ce am trecut pe acolo, am văzut că este un supermarket și m-am dus să cumpăr o brânză: o brânză la Rock-Ola! Acum sunt camere de depozitare. Sala Morasol este un cinematograf. Ateneo de la Prospe este un centru cultural de cartier”, continuă și își amintește acele vremuri de „mișcări pe colțuri sau a oamenilor care au mers să vadă concertul cu uniforma corespunzătoare a tribului lor urban sau cu orice au inventat ei pentru a atrage atenția”.
Madridul mă ucide.
Dar Ghid pentru Madrid de la Movida Nu este o carte nostalgică Godes clarifică, și reamintește unele dintre lucrurile rele care sunt de obicei uitate: „Ca tot ce s-a fumat”, expune el. „Sau al acelui bătrân care vindea gumă de gumă și țigări în Plaza del 2 de Mayo și ca pretenție că purta o mână de seringi. Nostalgie nici una, nici asta nu se ia în calcul: numărul de oameni care au murit sau s-au terminat prost din cauza drogurilor sau a SIDA.
Deși adaugă că nici aceasta nu este o carte cu „ceapă de primăvară”. „Aceasta este o parte din istoria Madridului care nu a fost adunată, este o mișcare de tineret bazată pe scenarii, cartiere și modurile lor de viață”, El spune. „Cred că nostalgia, indiferent dacă o simți sau nu personal, nu intră în această carte pentru că este o informație reală.”
Almodóvar și Eusebio Poncela, Legea dorinței.
Din fotografii, aproape toate inedite Domingo J. Casas, și interviuri cu personaje de top ale momentului (Ramoncín, Ouka Leele, Manolo Campoamor, Wyoming…), Godes și Ordovás s-au întors în fiecare local, magazin, bar, colț sau stradă unde s-a întâmplat ceva în anii 80. Unele continuă, altele sunt total transformate. Obiectivul este de a încuraja oamenii să cunoască un alt Madrid, alte cartiere. Y Sper să încep un traseu turistic de interes muzical, ca cel care merge la Liverpool după Beatles.
Ghid pentru Madridul din La Movida.