Acest documentar canadian ne invită să vedem Pământul și biodiversitatea lui din inimă

Anonim

„La Terre Vue du Coer.

Terre Vue du Coer.

Cum a venit viața pe Pământ? Cu siguranță a făcut-o prin molecule de apă care au fost generate în spațiu. Oxigenul fără de care nu am putea trăi. Misterul vieții, da, acea viață pe care ființa umană insistă să o anihileze.

Așa începe documentarul** ‘La Terre Vue du Coer’** de Cadrin-Rossignol, prezentat la Festivalul de film Another Way octombrie trecut. Un documentar care ne arată prin paznicii autentici ai planetei tot ce se pierde și tot ce se poate întâmpla dacă ființa umană continuă să distrugă spațiile naturale și speciile planetei.

Vezi pământul din inimă Iată ce propune astrofizicianul canadian de naționalitate franceză Hubert Reeves , care conduce documentarul. Din refugiul ei îndepărtat, în ceea ce a fost o fermă în Burgundia, povestește cum în apa stătătoare care o înconjoară pare că viața s-a oprit când cu ani în urmă răsare peste tot. În 30 de ani totul s-a schimbat prea repede, spune.

Și reflectă (sau avertizează): „Studiul trecerii vieții pe Pământ ne învață că în ultimele 100 de milioane de ani, de cel puțin cinci ori în istorie, amenințările datorate fenomenelor geologice, meteorologice și astronomice au avut un mare impact asupra viaţă. Ducând la dispariția a mai mult de jumătate și uneori până la 90% din ea. Ceea ce numim extincție. Dintre acestea avem vreo cinci, inclusiv penultima. Spun asta pentru că astăzi vorbim deja despre a șasea.** Diferența cu celelalte este că nu a fost cauzată de fenomene naturale. Dar pentru noi înșine**”.

Astrofizicianul canadian Hubert Reeves este principalul obiectiv al documentarului.

Astrofizicianul canadian Hubert Reeves este principalul obiectiv al documentarului.

VOCILE PĂZITORILOR PĂMÂNTULUI

Și aici se află fundalul „La Terre Vue du Coer”, care începe din Franța dar care continuă pe toată planeta dând voce oamenilor care luptă pentru a opri această a șasea extincție.

Putem asculta lecția neprețuită a scriitorului și apărător al drepturilor animalelor Frederic Lenoir și fondator al fundației Ensemble pour les animaux. „Dacă vrem să ieșim din această criză în toate domeniile, trebuie să trecem de la o logică a cantității la cea a calității. Calitatea mediului nostru. Trebuie să oprim ideea pământului ca o colecție de resurse care trebuie jefuite . Trebuie să ne gândim la natură ca la un organism viu cu care trebuie să interacționăm într-un mod armonios.”

Documentarul disponibil pe platforma Vimeo s-a născut din cartea care poartă același nume și a fost publicat tot în 2019 de Hubert Reeves. Imaginile lui magic de frumoase alternează cu mai multe voci decât ale lui Hubert.

De exemplu, contribuțiile botanistului și membru al Națiunii Potawatomi, Robin WallKimmerer , care afirmă că copacii comunică între ei prin vânt și rădăcinile lor. „ Toate ființele vii sunt conectate . Abia începem să înțelegem această rețea de comunicare.”

O teorie care confirmă Michel Labrecque , curator al Grădinii Botanice din Montreal. În această grădină au făcut multe studii asupra vârfurilor copacilor și asupra modului în care se conectează între ele.

OBIECTIV GLOBAL: ASIGURAREA ECHILIBRULUI DE MEDIU

La fel ca discursurile tuturor participanților la film, pământul lucrează în echilibru De aceea, acum ne aflăm într-o situație de criză climatică, deoarece acele echilibre au fost modificate. Fie cu dispariția speciilor, alterarea ecosistemelor, modificarea coastelor noastre, defrișarea pădurilor sau poluarea oceanului. Și în acest sens rezonează cuvintele oceanografului ORCA din Florida, Edith Widder.** „Totul depinde de apă, de aceea este complet ilogic să o contaminăm”. **

Nu știm cum va fi Pământul peste 30 de ani, dar ceea ce știm este că putem inversa sau ajuta la oprirea catastrofei . Documentarul ne invită să o facem din suflet și cu inițiative valoroase precum cele desfășurate la** Les Fermes Miracle** din Quebec unde se practică permacultura.

Au început cu o monocultură de 400 de meri, dar și-au dat seama că acesta nu este un exemplu de permacultură (lucrarea cu natura într-un mod minim invaziv). Adică fără riscuri, fără pesticide sau insecticide. Așa că au încetat să mai intervină sau au făcut-o în cel mai mic mod posibil. Și a funcționat!

Poți hrăni lumea permaculturii? Așa cred. În primul rând trebuie să încetăm să hrănim vitele cu cereale. Ele sunt menite să mănânce iarbă. Acest lucru ar elibera suprafețe mari care sunt în prezent cultivate și le-am putea replanta cu copaci, cum ar fi nucii, care furnizează alimente de bază. Și încă poți ține animalele sub ele.”

Citeste mai mult