Magaluf in departare, dinspre Illa de sa Porrassa.
Director Michelangelo Blanca a venit cu echipa lui Magaluf în 2015. A fost prima călătorie pe care au făcut-o în acel oraș din Mallorca și au călătorit atrași de curiozitatea și curiozitatea pe care presa tabloidă le genera în fiecare vară vorbind despre mamading, balconing, cu imagini înfiorătoare.
„Ne-am dus acolo să vedem ce am găsit, să vedem dacă este adevărat sau dacă a fost un scandal de presă. Și ne-am dat seama că nu ni s-au părut interesante cele patru episoade extreme care puteau fi văzute, că erau total exagerate, dar că ne-au interesat oamenii care au locuit acolo și care au avut de-a face cu acest turism. Am început să distribuim, am început să cunoaștem oameni și am văzut că treaba era acolo”, povestește Blanca la telefon la începutul prestigiosului Festivalul documentarelor hot Docs, unde are premiera la nivel mondial Magaluf Ghost Town (Magaluf, oraș fantomă), filmul care a rezultat din acea primă călătorie și multe altele care au urmat în anii care au urmat.
Magaluf poate fi orice vrei tu.
„O să văd ce este acolo, să cunosc peisajul și a fost complicat pentru că atunci când ajungi în Magaluf cu un aparat de fotografiat, lumea deja crede că vei face un reportaj senzațional, tu Trebuie să-i convingi că vrem să mai aruncăm o privire, explica lucrurile din alt loc si scoateți turiștii în afara terenului”, Explica.
Asa si este. Turiştii englezi care ajung la Shagaluf redenumit singuri sunt concentraţi pe strada Punta Ballena, acel spațiu către care se îndreaptă presa și aproape toate poveștile care ies din acest municipiu. Dar acei turiști nu sunt protagoniștii filmului său, ei apar neclari, pe fundal, pe ecrane sparte, reproduse aproape ca niște scene de teroare, văzute prin ochii lui. adevărații protagoniști, locuitorii din Magaluf care locuiesc și acolo în sezonul de jos.
Ruben, un copil care vrea să fie actor, model, care știe pe de rost versurile lui La Zowi. Prietenul său, întrebându-se dacă vrea să moștenească restaurantul/clubul de noapte al tatălui său. Y Theresa, o femeie bolnavă și pensionară care și-a dedicat toată viața Magalufului și acum trebuie să închirieze camere în casa ei pentru a plăti chiria. Ei sunt unii dintre protagoniști. Ca agent imobiliar convins cu un viitor luminos și luxos în zonă.
Teresa, în prim plan.
Toate sunt personaje reale din care Miguel Ángel Blanca a construit o ficțiune, o fantezie sau pur și simplu o punere în scenă pentru reflecțiile sale personale. Ca și cel exprimat de Rubén: „M-am săturat să fiu aici. Cum pot pleca de aici? Este mereu la fel. Vară, petrecere, încă o iarnă. Studiați pentru a face turiștii fericiți.” A trăi în Mallorca înseamnă a lucra pentru străini. „Aceasta este o reflectare a lui și am construit un lucru fictiv care este în concordanță cu personajul”, explică regizorul.
„Muncesc mult mergând în locuri și construind puțin din relația pe care o am cu spațiul”, spune el. În Magaluf nu a durat mult să dezvălui acel aer de mister. „Un blestem care servește drept metaforă a turistului. După ce a fost de două sau trei ori, vezi că oamenii au avut acea frică, îți spun „nu te duci acolo”, sau 'la ora asta nu cobori pe strada asta pentru ca turistii sunt super beati' sau 'la ora asta ai grija la jaf'. Era ca un fel de frică și Să profităm de acest sentiment pentru a-l instala în tonul filmului”.
Turişti în fundal.
Magaluf Ghost Town înfățișează un Magaluf gol. „Este ideea când vine extrasezon”, cont alb. „Când începe filmul, totul este mai gol până sosesc turiștii. Cum trebuie să trăiască personajele cu acel urbanism construit doar pentru sezonul de vârf? . Au plecat din Punta Ballena, din acele străzi care „miros a sânge, a pis”, cum spune Tere, retrăindu-și coșmarurile. Începem prin a vedea Magaluf de la model, de la distanță, de sus pentru a uita de acel discurs obișnuit. Ei acordă importanță buncărului, să clădirile înalte ca „santinele care privesc noaptea”, la Insula Sa Porrassa… „Căutați alte colțuri din Magaluf care nu erau doar strada aceea”.
Ficțiunea și realitatea merg mână în mână în film până nu știm dacă ceea ce vedem este real, este fantezie. „Îmi place să lucrez la auto-reprezentare și la modul în care construim locuri fictive pentru a supraviețui”, explică regizorul. „Magaluf este un exemplu foarte extrem, dar ne punem constant măști, creăm personaje pentru a supraviețui unei anumite realități, toate filmele mele vorbesc puțin despre asta, despre cum avem nevoie de ficțiune pentru a supraviețui”.
Au călătorit la Magaluf pentru a-i descoperi adevărata identitate. Ce este real acolo? „Există un Magaluf inventat pentru ca turiștii să meargă în masă, este un loc care se pretează perfect pentru a construi un nou univers, cu noi legende”, continuă. „Dispozitivul filmului avansează în paralel cu ceea ce îmi place să transmit despre Magaluf că este un loc unde se poate întâmpla orice sau unde oamenii vor să se întâmple ceva.”
Tere și chiriașul ei, martori ai celuilalt Magaluf.