Portretul designerului de interior Alexandra de Champalimaud.
El a știut de la o vârstă fragedă că designul era treaba lui și asigură că, din copilărie, „a perceput lumea dintr-o prismă cu totul specială”. Poate că avea de-a face cu Alexandra de Champalimaud a avut noroc că a crescut în Portugalia și a educat între Anglia și Elveția înainte de a-și finaliza studiile la Fundación Espiritu Santo din Lisabona.
În urmă cu aproape 30 de ani și-a fondat studioul în Montreal, oraș din care s-a mutat la New York în 1994. Deja în 2008, Cu numele de Champalimaud „pur și simplu”, a continuat să crească până când a devenit unul dintre numele cheie în designul interior, aceea fără de care ar fi imposibil de înțeles paradigmele noului lux hotelier.
DESPRE CURIOSITATEA SA ÎNĂSCUȚĂ
Conde Nast Traveler: În ce moment ți-ai realizat vocația?
Alexandra de Champalimaud: Întotdeauna am avut multă curiozitate și o atitudine pozitivă și curios pe care o mențin astăzi în munca mea. De exemplu, eram mereu în grădinile casei mele din Portugalia și întrebam lucruri pe grădinari. La sfârșitul adolescenței, am știut cu siguranță că vreau să lucrez în lumea designului. Are legătură cu educația mea portugheză, cu cultura, arhitectura și artele decorative din țara mea, care sunt atât de speciale. Din acea pasiune pentru „tradițional”, mi-am dorit să am o abordare mai contemporană a designului. De fapt, înainte de a împlini douăzeci de ani am început să creez piese de mobilier împreună cu profesorul meu.
Casa Alexandrei Champalimaud din Puerto Rico, o clădire din 1920 transformată într-o vilă de lux în Dorado Beach, la Ritz-Carlton Reserve.
DESPRE HOTELURI SI NOUL LUX
CNT: Ce face un hotel excepțional?
A.d.C. Pentru a crea un hotel grozav, trebuie date o serie de elemente interdependente. Locația este esențială dar și capacitatea sa de a servi și de a îmbogăți viața oamenilor pe care îi găzduiește. Oaspeții trebuie să se simtă parte din loc. Pe de altă parte, cred că un hotel ar trebui să fie implicat în comunitatea din care face parte. Evident că trebuie să fie frumos, dar sa nu uitam ca serviciul este foarte important: extraordinar, discret si eficient.
CNT: Ce este luxul pentru tine? Și așa-numitul „noul lux”?
A.d.C. Deseori sunt intrebat asta. Depinde întotdeauna de modul în care este folosit cuvântul. Pentru mulți dintre noi, dacă suntem atât de norocoși, „luxul” înseamnă ridicarea modului în care trăim într-un mod care este plin de satisfacții, tactil; care ne inspiră. Unii oameni o iau la un alt nivel și sunt mulțumiți doar de propria lor versiune de lux, plină de obiecte de valoare. Pentru mine, luxul pur este un amestec al acestor două viziuni, dar, mai presus de toate, are capacitatea de a trăi foarte bine. De aceea creăm interioare cu o calitate enormă în fabricație și în cadrul unor spații atractive, care te invită să fii într-un mod neagresiv, exagerat sau fictiv. Luxul are o latură foarte delicată și amabilă. De asemenea, un sentiment de confort și energie pozitivă, pentru că te conectezi emoțional la ceva sublim și entuziasmant. De aceea pentru mine luxul sunt și spațiile care transcend timpul, Nu se prefac a fi la modă. Încercăm să creăm tendințe, nu să le urmăm.
Suite Residence, în legendarul hotel Raffles din Singapore.
CNT: De ce elemente țineți cont atunci când concepeți experiența oaspeților?
A.d.C. Cel mai important lucru este sosirea. Tot drumul din momentul în care intri și până când mergi în camera ta sau într-una dintre zonele comune. Trebuie să vă imaginați primul impact. Astfel, unul dintre elementele fundamentale este scara spațiilor, care trebuie să se raporteze foarte bine între ele. Mă gândesc mult la camere, pentru că o cameră fără lumină, de exemplu, este ceva foarte negativ, de aceea a avea ferestre mari este cheia. Pe de altă parte, dacă sunt sincer, băile pentru mine ar trebui să fie spațioase și confortabile. aș adăuga desigur că patul este de zece, cu cearșafuri de cea mai bună calitate, la fel ca pernele, iar acea curățenie extremă prevalează. Fie ca totul să fie imaculat.
DESPRE CREATIVITATE
CNT: Și ce aveți în vedere când creați conceptul pentru un hotel sau restaurant?
A.d.C. Utilizatorul final trebuie întotdeauna avut în vedere. Proprietarul proiectului se gândește și la el, așadar, atunci când lucrăm, fundamentalul sunt obiectivele planului, pe lângă respectarea bugetului. Partea economică este întotdeauna o realitate cu care trebuie să optimizezi resursele și să fii creativ. În orice caz, insist că pentru a defini succesul proiectului, gradul de satisfacție al oaspeților este primordial. Când creez diferitele spații, mă pun în locul clientului și mă gândesc la modul în care ar interacționa el în ele. În restaurant apreciez nevoia unui spațiu dinamic, fie că este la mare sau într-un colț de New York.
Tiffin Room, restaurantul legendarului Raffles din Singapore, un hotel a cărui remodelare a durat șase ani.
CNT: Ai vreun tip de proiect care te atrage mai mult decât alții?
A.d.C. Doamne, nu! Toată lumea este o provocare deși recunosc că probabil mă bucur de unele mai mult decât de altele.
CNT: Acest lucru ne face să dorim să știm... care hotel ți-a făcut cea mai mare plăcere să proiectezi?
A.d.C. Privind înapoi la proiectele care mi-au schimbat cariera, una dintre cele mai frumoase amintiri ale mele este proiectarea unor hoteluri minunate în Canada. Și, fără îndoială, proiectul care mi-a schimbat viața a fost Bel-Air, din Los Angeles. Au trecut anii și acum mă întorc în același loc creând bungalourile. La Londra am colaborat într-o reședință privată și la New York ceea ce probabil a fost declanșatorul care a mișcat balanța vieții mele profesionale: reforma Algonquinului. Când am ajuns, s-a ținut un concurs pentru renovarea unui hotel atât de emblematic... și am fost extrem de norocos să-l câștig.
CNT: *Ce bine, Dorothy Parker și masa rotundă... *
A.d.C. Asta e! Atunci oamenii au început să mă acorde atenție și am reușit participa la proiecte minunate.
CNT: Și un job de care ești mândru sau care a fost o provocare?
A.d.C. O provocare... mmm, cred că prefer să uit de acestea (râde). Facem proiecte comerciale, dar și clădiri rezidențiale foarte high-end în New York, San Francisco... Și în acest moment, Hong Kong este una dintre piețele noastre cheie în acest domeniu, lucru pe care îl iubim. Dar adevărul este că nu-mi amintesc nimic cu adevărat negativ... și foarte pozitiv. Nu cu mult timp în urmă am terminat renovarea Raffles, în Singapore, imagineaza-ti ce onoare sa faci fata remodelarii unui hotel atat de frumos si cu atatea povesti. Am mobilat și renovat complet întreaga clădire, ceea ce ne-a luat șase ani. Un proiect lung, fără îndoială, care arată asta ceva poate fi înfruntat în șase săptămâni, dar și în ani. Acest lucru necesită coordonarea cu o mulțime de oameni minunați, de la proprietari la operatori, zidari, arhitecți, cei patru mari bucătari cu care lucrăm... A fost o provocare uriașă, deoarece trebuia să ne asigurăm că nimeni nu va fi dezamăgit de rezultat. Din fericire, reacția a fost foarte pozitivă, iar bilanțul minunat.
Alexandra s-a ocupat de designul interior al restaurantului hotelului Troutbeck, chef Gabe McMackin, stea Michelin.
DESPRE DURABILITATE ȘI Meșteșug
CNT: Sustenabilitatea este astăzi principala prioritate. Cum este designul „verde”?
A.d.C. Absolut esential. Este în fiecare decizie pe care o luăm și ne aliniem pentru a dezvolta fiecare proiect care împărtășește acest obiectiv. Pe de altă parte, constatăm adesea că regulamentul, atât al orașului, cât și al țării în care se află lucrarea, stabilește norme cu care ne identificăm în acest moment. Acest lucru facilitează implementarea lor și respectarea criteriilor de sustenabilitate fără a uita că lucrurile trebuie să fie atractive. La fel se întâmplă și cu arhitecții cu care lucrăm. Avem profesioniști foarte pregătiți în acest sens, care fac lucrurile cu inteligență și bun simț și că au o înțelegere clară a ceea ce se întâmplă și a ceea ce este disponibil în termeni de sustenabilitate. Ținem conferințe în biroul nostru de cel puțin două-trei ori pe săptămână, întâlniri foarte informative, pentru că trăim într-o lume în continuă schimbare. **Mediul și modul în care interacționăm cu el sunt prioritatea noastră. **
CNT. În ce măsură meșteșugul joacă un rol în proiectele lui Champalimaud? Cu atât mai mult fiind din Portugalia...
A.d.C. Adevărul este că este foarte încurajator să vezi că astăzi munca artizanilor din Portugalia este recunoscută și respectată atât de mult. Am fost întotdeauna un mare apărător al măiestriei și, bineînțeles, mai puternic al portughezilor. Mă simt foarte legat de meșteșugurile țării mele, este ceva înnăscut pentru mine. Acel simț al atingerii, acel luciu, îmbinările, lemnul, dragostea persoanei care creează fiecare piesă ca ceva unic... Meșteșugul este absolut esențial pentru a înțelege și respecta fiecare cultură. De exemplu, mă bazez foarte mult pe munca Fundației Ricardo Espirito Santo (FRESS) din Lisabona: munca pe care o fac acolo în foiță de argint, foiță de aur, lac, lac japonez și multe alte arte și meșteșuguri este spectaculoasă. Apropo, când vorbești despre meșteșuguri, mi-ai amintit de unul dintre proiectele mele preferate din tot universul... Troutbeck.
Cameră în Troutbeck, hotel intervenit de Alexandra Champalimaud.
CNT: Fără îndoială, nu aveam de gând să uităm nici de Troutbeck. Imposibil de făcut. Este genul de proiect care reprezintă ca puțini alții ceea ce am vorbit înainte despre „noul lux”.
A.d.C. Intr-adevar, Troutbeck reprezintă pe deplin valorile noului lux. Și asta implică și multă măiestrie. Am folosit atâtea lucruri pentru a-i modela... La un moment dat, am trecut la renovarea întregului complex. Nu aveam voie să mișc nici măcar o priză de lumină, așa că a trebuit să folosesc luminile vechi și să fac totul să funcționeze din nou. Și îmi amintesc patina pe anumite detalii... a fost foarte inspirat. Eram în mijlocul unui proces de renovare când, brusc, ne-au asaltat îndoielile cu privire la modificarea unor elemente că, până la urmă, am considerat că trebuie păstrate așa cum sunt. Patina anilor îl face fantastic. Știi, acea minune de a putea păstra ceea ce are suflet și istorie. După cum am menționat, trebuie să te simți parte din esența locului. Și acesta este cel mai special cadou: să-i facă pe oameni să se simtă confortabil și să poată absorbi o astfel de esență. În Troutbeck se întâmplă.
Unul dintre spațiile originale recuperate în Troutbeck de Alexandra Champalimaud.
DESPRE MARCA DVS. PERSONALĂ
CNT: Există o notă specială a Alexandrei Champalimaud pe care o putem identifica prin hotelurile dumneavoastră?
A.d.C. Cred că mereu există o notă diferențiată de eleganță în lucrurile pe care le fac. Poate fi o piesă de artă supradimensionată sau o piesă de mobilier antică cu o poveste aparte. Proporțiile pe care le folosesc, calitatea materialelor... asta mă definește și pe mine. **Sunt foarte exigent în a-mi dori întotdeauna și numai ce este mai bun. **
CNT: Ce loc ai recomanda ca fiind esential in New York, orasul tau de resedinta?
A.d.C. Restaurantul Le Bilboquet, unul dintre preferatele mele.
CNT: Și în Spania?
A.d.C. Sunt atât de mulți... Am o legătură excelentă cu Țara Bascilor, bunica mea era din Hondarribia. Gastronomia imi vine in minte. Printre restaurantele mele preferate aș spune Elkano, Etxebarri și Rekondo, dar îmi place să merg și la pintxos în orașul vechi San Sebastián, Borda Berri și Cuchara de San Telmo.