Numele lui era Arthur dar nu-i plăcea și voia să se numească John. Numele lui de familie era Bandini, dar am vrut să fie Jones. Tatăl și mama lui erau italieni, dar el voia să fie american. Tatăl său a fost zidar, dar a vrut să fie ulcior pentru Chicago Cubs”. A vrea, a vrea să fie, asta e întrebarea, aproape un joc de cuvinte al celui care l-a chinuit atât de mult pe Hamlet.
Ei bine, cu acest șir de detașări prezentat romancierul John Fante la debutul său literar, Așteaptă primăvara, Bandini (1938), pe care l-a transformat într-un alter ego prin patru romane, genialul Arturo Bandini.
Au trecut mai bine de optzeci de ani și acum este un alt Bandini, Rigoberta –numele îi face cu ochiul lui Fante, desigur–, care ne face să dansăm vorbind despre a fi, a dori să fii și, mai ales, despre libertate. Libertatea înțeleasă nu ca și cum un politician o lansează ca o momeală în timp ce (se presupune) biciuiește, ci ca un gest de dragoste De iubire de sine să înceapă, la ce te uiți, de acolo începe.
Acest preambul, presupun un pic întortocheat, are foarte mult, totul de-a face cu ceea ce vrem să vă spunem în această specială Dragoste și călătorie în care am lucrat la toate edițiile Condé Nast Traveler din lume. De aici dispoziția sa diversă, starea de spirit pe care vrem să o transmitem – cât de bună este acea anumită polisemie a verbului „vrei” – și care prinde viață pe coperta noastră cu Rigoberta Bandini Y Alizzz, care nu sunt un cuplu, dar cui îi pasă, sunt mai mult: ascultându-vă răsărit veți înțelege că chimia nu a fost doar vaporii lui Gainsbourg și Bardot și, urmând urmele lor, veți vedea că ambele dau voce o societate mai liberă să spună, să gândească, să facă, și, de asemenea, unei mișcări culturale care a venit gata să înlătură fundamentele și conștiința.
1 martie la chioșcurile de ziare!
Fotografia de copertă a noului nostru număr, care arată neintenționat ca un potpourri de omagii aduse lui Truffaut, Yoko și John și, haide, Doris Day și Rock Hudson, arată doar un moment, sfârșitul (fericit) al o întâlnire care a început să navigheze pe mările pe o barcă cu pânze. Da, o barcă cu pânze, o numărăm pe paginile interioare, numită desculț (desculț în engleză), ce să spun, câtă libertate conține –a lua un oximoron fără să vrei– să te descalți. Obligațiunile.
Iar de la dantelă la sutien este un pas, cel care înseamnă să ajungi să legați punctele deja pe teren solid și să decideți ca aceste rânduri dedicate iubirii, libertății, să fie ilustrate cu astfel de sâni liberi (mulțumesc, Delacroix) și fraza cea mai răsunătoare de Vai mama, imnul cu care Rigoberta ne-a învățat că cântecul de protest poate fi dansat. Poți să zâmbești.
Și mai avem mai multe: mai multe motive să călătorești așa cum vrei tu, cu cine vrei; luna de miere la destinatii idilice sau, de ce nu, luna de gheata la Anabella Milbanke și Lord Byron Ce mică excursie. În Tunisia, în Provence, în Puerto Rico. În familie, în cuplu, nici cu tine, nici fără tine, singur. Hei, ești liber.
În adevăratul stil Delacroix.
Acest raport a fost publicat în numărul 150 al Revistei Condé Nast Traveler (vara 2021). Abonați-vă la ediția tipărită (18,00 €, abonament anual, sunând la 902 53 55 57 sau de pe site-ul nostru). Numărul din aprilie al revistei Condé Nast Traveler este disponibil în versiunea sa digitală pentru a vă bucura de pe dispozitivul dvs. preferat