În masivul vestic al Parcului Național Picos de Europa, primesc zilnic lacurile din Covadonga la sute de vizitatori. Această enclavă naturală de o mare frumusețe își datorează numele lacurilor glaciare Enol și Ercina, la care se adaugă un al treilea –Bricial– în timpul dezgheţului.
Din moment ce se sărbătorește acolo în mod recurent finalul etapei Turului ciclism al Spaniei (de 22 de ocazii din 1983) au dobândit faimă internațională, motiv pentru care astăzi accesul dvs. este restricționat ca o modalitate de a limita afluxul masiv de turisti.
Lacurile din Covadonga.
CUM SĂ OBȚINEȚI
Punctul de referință pentru a ajunge este Cangas de Onís, un oraș de aproximativ 20 de kilometri (35 minute cu mașina) al cărui consiliu îi aparține întregul complex (lacuri și sanctuar). Cel mai obișnuit este să ne lăsați vehiculul într-una dintre cele patru parcări disponibile de acolo până la Sanctuarul din Covadonga și mergeți cu unul dintre autobuzele (9 euro) care circulă regulat de la 9:00 la 19:30. Există și opțiunea de a lua un taxi.
Dacă vrem să mergem cu mașina până sus, cel mai probabil va trebui să ne trezim devreme, deoarece în lunile caniculare, weekendurile lungi și alte zile speciale Poți urca doar până la 8:30 a.m. dimineața și coborâți de la 20:00. În orice caz, cel mai bine este să verificați datele și orele pe site-ul lor.
Am optat să lăsăm mașina în parcarea 2 (El Bosque) și să urcăm cu autobuzul. Ajuns la sanctuar, se acceseaza pe C0-4, un drum de munte sinuos de 12 kilometri bătuți de curbe închise și pante abrupte unde practic este imposibil sa nu dai peste vaci, capre de munte si biciclisti la cateva minute care și-au pus gemenii la încercare. Având încredere în priceperea arătată de șoferii de autocar, ne bucurăm de pe scaunele noastre de frumusețea care ne este prezentată în fața ochilor ca verdeata domina peisajul.
Unul dintre traseele circulare.
RUTEELE
Autobuzul ne lasa in parcarea Buferrera, unde avem un centru de receptie pentru ca vizitatorii sa solicite informatii, precum si toalete publice. De acolo pornesc diverse trasee de drumeții, fiind doua cele mai frecventate: Minele Buferrera și traseul circular al lacurilor. Ambele sunt circulare, de mică dificultate (potrivite pentru întreaga familie) și durata de aproximativ o oră.
Optăm pentru al doilea plimbarea clasică semnalizată ca PR-PNPE2. În primul rând, după ce am trecut printr-o sală de expoziții cu o fântână de apă potabilă afară, Ne duce la punctul de vedere al Prințului. Acolo putem admira amploarea munților în care ne aflăm: lanțul muntos Cantabric.
Peștera Sfântă din Covadonga.
ÎN SANCTUAR
Trecem prin minele Buferrera și, după o scurtă urcare, vom avea cu faţa spre priveliştea panoramică a Lacului Ercina. O poză demnă de carte poștală, cu reflexia vârfurilor cenușii din apă, înconjurată de veșnice poieni verzi unde vacile pasc în voie. Acolo vom avea si un restaurant unde sa mancam, sa luam pranzul sau sa bem ceva. Traseul continuă spre pădurea de fag Palomberu până la marginea lacului Enol, ducându-ne înapoi la punctul de plecare.
Ne-am întors în autobuz pentru a coborî la Sanctuarul din Covadonga. Mai întâi ne uităm la La Cuevona, o peșteră împodobită cu o cascadă și un iaz în care oamenii aruncă monede să-ți faci dorințele. Deși dacă ceea ce ne dorim este să ne căsătorim, trebuie să intrăm pe coridorul stâncos care merge pe stânga a bea de la sursa (apa netratata). Pe scarile abrupte urcăm la templul mic unde Fecioară din Covadonga (poreclit de asturieni Santina). Se presupune că se află și (este pus la îndoială de diverși istorici) rămășițele lui Don Pelayo, care a murit la Cangas de Onís în anul 737.
Santine.
De acolo tăiem prin coridor săpat în stânca Muntelui Auseva în direcţia Bazilicii. Inaugurat la 7 septembrie 1901, tonul roz al calcarului său contrastează cu verdeața din fundal. Alături de el se află statuia dedicată lui Pelayo, precum și Muzeul Covadonga, unde picturi, fotografii, gravuri, piese de orfevrărie și imagini sunt expuse în zece secțiuni.
În complexul sanctuar în sine există diverse restaurante cu lounge si terasa. Noi, însă, am optat să luăm autobuzul înapoi, să ne urcăm în mașină și mergi spre Cangas de Onís. Acolo mâncăm pe terasa de casa de cidru Anvelopele lui Pelayo, al cărui meniu (ca în orice restaurant din Asturias) va duce capacitatea noastră digestivă la limită: salata de hamsii si ton, fasole cu scoici, orez cu calamar, dorada la gratar, cachopo…
Bazilica Maicii Domnului din Covadonga.
Pentru a reduce un astfel de aport ne plimbam pe strazile orasului pana ajungem la faimosul sau pod Romană, construită de fapt în Evul Mediu. În lunile de vară, copiii se aruncă din colțurile sale spre apele râului Sella (cunoscut pentru coborârea sa populară cu canoe), testându-i curajul și integritatea fizică. Ne odihnim pe țărmurile sale înainte de a ne porni în călătoria noastră de întoarcere.