Dacă cineva depune efort, dacă închide ochii foarte strâns și se concentrează pe ascultare, poate că se mai aude acel zdrăngănit inconfundabil pe care l-ai observat, deja de la distanță, de sosirea Tranvía de la Sierra la fiecare stație. Ecoul lui încă reverberează în pereții acelor tuneluri întunecate și adânci pe care a trebuit să le traverseze până când își ating obiectivul: Barranco de San Juan, ultima oprire a fost chiar în inima Sierra Nevada.
Din această piatră de hotar istoric puțin rămâne în prezent: Aproape că nu mai există șine sau catenare, nici vagoane, nici călători, dar rămâne pentru amintire un traseu de câțiva kilometri care respectă o parte din aspectul original.
Începând de la oraș de munte al Guejar Sierra, iar pana la oprirea care indica sfarsitul traseului, the Sierra Tram Greenway, prin care drumeții și drumeții se plimbă în fiecare zi, conștienți că traseul pe care îl parcurg este o mică bucată de istorie. O poveste care a început cu mult timp în urmă.
ORIGINEA? VĂ SPUNEM
Ei spun că acel tramvai nu a fost, însă, prima încercare de a conectează Granada cu Sierra Nevada pe calea ferată, dar provocarea implicase întotdeauna o ispravă inginerească de o asemenea amploare încât ideile au rămas doar pe hârtie: nu au prosperat niciodată. Nu au contat, desigur, pe viclenia –și mai presus de toate, hotărârea– a unui personaj care avea să schimbe pentru totdeauna istoria orașului. Julio Quesada-Cañaveral y Piédrola, numit de Alfonso XIII Duce de San Pedro de Galatino, El ar fi vizionarul care va realiza în sfârșit isprava.
Vorbim despre începutul secolului al XX-lea, o perioadă în care ducele a căutat să creeze o Sierra Nevada care ar semăna mai mult cu Alpii elveţieni decât către munții puri acoperiți de alb din sudul Andaluziei.
Parcul Național Sierra Nevada.
Pentru început, s-a ridicat în picioare unul dintre principalii hotelieri ai orașului la acea vreme, the Palatul Alhambra, cu intentia de a atrage turismul cel mai de elita. înaintea timpului său și pionier al industriei zahărului în Spania, a profitat de bogățiile sale –se spune că a bătut chiar și monede cu fața – pentru a deschide, ceva timp mai târziu, prima unitate turistică din Sierra Nevada, Hotel del Duque. Tramvaiul ar servi pentru a lega direct ambele spații de cazare.
Puțini au crezut că acel vis se va împlini și, cu toate acestea, a fost împlinit: cu o muncă fără precedent, cheile și stâncile, munții și râurile au fost salvate, şi s-a putut face faţă orografiei aspre a zonei. Pentru aceasta au fost construite până la 14 tuneluri și 21 de poduri, astfel încât La 21 februarie 1925 a fost inaugurată Tranvía de la Sierra. cu tot fastul imaginabil prezent. Nici regele Alfonso XIII, nici Manuel Azaña nu au vrut să rateze momentul.
Vederi de la Palatul Alhambra.
TRECUT ŞI PREZENT PE UN RUTE
Pe parcursul călătoriei de 19 kilometri pe care cei vagoane cochete cu scaune din lemn de castan, S-au servit ceai și infuzii și niște produse de patiserie fine precum piononos. Patru pesete costă călătoria per pasager, deși în timp, acele vagoane au început să transporte și mărfuri: de exemplu, calcopirită de cupru și marmură serpentină extras din minele din Sierra Nevada.
Călătorii care au mers la Hotel del Duque – astăzi transformat în Seminar Eparhial – au fost ridicat de la gara Maitena cu trăsuri trase de cai, în care au făcut ultima parte a traseului. erau cu totul 50 de ani de un proiect care nu a fost niciodată profitabil dar care, totuși, a rămas în viață până nu a mai dat din sine: în 1975 a făcut ceea ce a fost ultima sa călătorie. Cei mai romantici își mai amintesc cu nostalgie acel turneu.
Guejar Sierra.
A te încuraja să mergi pe acești ultimi kilometri transformați în potecă implică, fără îndoială, apropierea Güéjar Sierra, de unde începe traseul. Nu va strica sa profiti de ocazie pentru a te bucura de aerul de munte al orasului, in care intre pante pietruite si intortocheate alei pline de portaluri – cele tradiționale tinaos din Alpujarra–, poți respira aerul pur din Sierra Nevada: cel care curata vara; cea care iarna îți taie răsuflarea.
Flori și plante împodobesc intrările în case, acelea unde în trecut se folosea pentru a scoate hamul de la măgar. O mare parte a vieții locale este concentrată în Plaza Mayor: primăria, biserica și o mână bună de baruri, îi adună pe vecini în fiecare zi. în oricare dintre numeroase fântâni în Güéjar Sierra – sunt împrăștiate în tot orașul – Va fi necesar să umpleți sticla la datorie pentru a face o excursie: apa de izvor, spun ei, i-a facut pe unii locuitori sa ajunga la 103 ani. Nu pierdem nimic încercând.
Alpujarras.
ESTE VORA SĂ ÎNCEPEȚI
De aici, este timpul să coborâm. Scopul este să ajungem pe malurile acelui Genil care coboară muntele cu apele reci ale dezgheţului, dar să le străbată invers: spre originea lor. Un tur care se desfășoară la adăpostul păduri de castani care explodează în culori ocru și portocaliu, galben și maro toamna, oferind timbrul ideal pentru plimbare. Nu e de mirare că mulți au descris vechiul traseu de tramvai ca fiind una dintre cele mai frumoase din Andaluzia. Acum, este timpul să te bucuri de ea pe jos.
În curând rămășițele lui fabriquilla, vechea centrală hidroelectrică care într-o zi a furnizat energie locomotivei, care mergea cu electricitate, pe cele mai abrupte urcușuri. Este o clădire din piatră din care iese un turn și care Este deschis de mai bine de 18 ani ca restaurant cu bucătărie tradițională.
Spanacul mozarab.
Drumul duce la tine în unele momente trecând prin tuneluri înguste prin care circula tramvaiul și că astăzi a lăsat loc și mașinilor. În altele, mergi pe lângă curgerea râului, călcând pe pământul umed acoperit cu frunze și simțind umiditatea puternică, în timp ce Genilul însoţeşte cu zvonul său etern.
În momentul sosirii la vechea stație Maitena, situată la doar doi kilometri de Güéjar Sierra, Încă o dată, o clădire, tot din piatră, construită aproape pe malul râului este surprinzătoare. Impasibil la trecerea timpului, Folosirea sa, da, este foarte diferită de cea de atunci: mirosul de lemn din foc dezvăluie ce se întâmplă înăuntru.
Și deși traseul este ușor și cel al reîncărcării energiei în acest caz nu servește drept scuză, Nu va strica niciodată să te bucuri de aromele locale. În acest cadru unic, cu vedere la locul unde Maitena, afluent al Genilului, își varsă apele în râul principal, gastronomia locală bogată are un gust mai bun ca niciodată. Și dacă nu, fiți atenți la afișaj: pe masă, un banchet demn de însuși Alfonso al XIII-lea pe baza de choto, porc de lapte, umar de miel sau ciocolata copta, care este pentru ceva la munte.
În împrejurimile restaurantului Maitena istoria este încă prezentă, în acest caz întruchipată în panouri informative punctate de-a lungul traseului –desi, observati navigatorilor, nu va fi nimic ca sa faceti traseul cu un ghid local ca Rodi, din Ecoturism Güéjar Sierra și La Vereda, pentru detaliile poveștii. Atenție, pentru că oferă și vizite dramatizate.
Lângă pereții care curg apă dulce din inima pământului, există și locul care servea cândva pentru vânzarea biletelor sau casa în care locuia persoana însărcinată cu întreținerea locului.
Afișe în Güéjar Sierra.
PE Drum spre sfârșit
Terenul variază din acest punct, iar restul potecii se desfășoară în mare parte de-a lungul drumului îngust transformat într-o bandă care, de asemenea, conduce mașinile la Barranco de San Juan. Se impune să mai intre o dată în tuneluri, dar și admiră cum se îmbrățișează munții cu vârfurile lor imense și te încurajează să te bucuri în continuare de peisajele sale amețitoare.
Pas cu pas, nostalgia pentru ceea ce a fost odinioară ia stăpânire pe cei care sunt pe cale să termine traseul: când construirea lacului de acumulare Canales, societatea de exploatare a anuntat Guvernului ca, in vederea realizarii lucrarii, tramvaiul ar trebui să își înceteze activitatea: barajul de mlaștină ar face peste cinci kilometri de traseu vor ajunge scufundați.
Asa a fost: rămășițele podului care lega ambele maluri și ale pistelor se găsesc sub apa lacului de acumulare, și sunt vizibile doar când ploaia este rară și capacitatea lor scade. Urme ale unui trecut care, în ciuda tuturor, sunt încă mai prezente ca niciodată.
Calea Stelei.
La capătul căii, deja în Barranco de San Juan, Multe alte trasee încep cu nume proprii care te invită să explorezi mediul natural al zonei: o adevărată comoară. calea stelei, care te invită să pătrunzi în munți, intrând pe versanții Mulhacén, este o opțiune.
Dar vor fi cei care vor alege cel mai calm plan: să stai pe terasa spalieră a restaurantului Râpa San Juan și bea un vin în onoarea ducelui, acel romantic care a dat totul pentru a face un vis să devină realitate. pentru că lucruri nebunești sunt de făcut, și abia atunci apar adevărate genii.