Carligto
Au venit din locuri îndepărtate urmând legenda lor misterioasă și aici și-au găsit paradisul. Acești coloniști ne descoperă cealaltă Costa del Sol, departe de conace și forfotă.
Greșim dacă atunci când menționăm Costa del Sol suntem asaltați doar de acele clișee pe care le asociem cu Marbella. Pentru că dacă ne hotărâm să ne uităm la est de Malaga, mai este o altă Costa, tot del Sol, care trăiește fără să vrea să facă zgomot, mai puţin aglomerat şi departe de orice ostentaţie.
Este linia de coastă care definește profilul ** Axarquia, ** unul dintre acele locuri în care mai mult de un stereotip poate fi dat frâu liber, da, dar în acest caz sunt permise, pentru că s-au născut din acei călători romantici care , la sud de Despeñaperros, lăudat o estetică pitorească, o lumină debordantă, un peisaj devastator...
Portul de pescuit Caleta de Vélez
Și dacă, altă legendă conform caruia mai exista speranta de a se incrucisa cu un bandit pe drumul -in Alfarnate , de altfel, se păstrează cea mai veche vânzare din Andaluzia, în caz că cineva este încurajat.
În zilele noastre, nu sunt puțini cei care vin din ținuturi îndepărtate până aici în căutarea acelui imaginar așa că... autentic? Unii ar spune "bucolic" ... și alții pur și simplu ar rămâne înăuntru "folcloric". Pentru mine, Axarquia întruchipează „adevărata Spanie”.
vizitați multe dintre sate mici, romantice și văruite, este ca sari inapoi in timp, cu turme de capre presărate pe dealuri, măgari care pășteau în depărtare, alei înguste cu mult înainte de inventarea mașinii și case de oraș stivuite una peste alta pe versanții sierrelor.”
Cuvintele sunt de la Allan Hazel, American care, împreună cu olandezul Marc Wils, a abandonat „viața zgomotoasă și necruțătoare a Londrei” în urmă cu unsprezece ani.
Împreună au ajuns într-un orășel din interiorul acestei regiuni din Malaga, Canillas de Aceituno –balconul Axarquiei– să ruleze ** El Carligto , o fermă exclusivistă îndepărtată în mod conștient de civilizație**, care își ia numele de la o curioasă adaptare fonetică a eucaliptului care a definit proprietatea și unde s-ar putea crede că se află în chiar vârful lumii.
Camera El Carligto, unde culoarea albă se amestecă cu tonurile calde ale lemnului și podelei de lut
În 31 de orașe și 67 de raioane din Axarquia, timpul pare să nu vrea să avanseze. Nici timpul, nici mașinile nu își pot permite să meargă în grabă.
Cu unele drumuri mai mult decât sinuoase și un asfalt care pare să fi fost împietrit din anii 70, durata călătoriilor nu răspunde nici unei logici, iar conceptul de aproape poate ține mai mult de o surpriză.
Și cu siguranță acea izolare – cauzată și de un labirint de kilometri de benzi neasfaltate din care ies, împrăștiate, aleatoriu puncte albe sub formă de mini-ferme – a permis, În ciuda faptului că are marea ca companie, „turismul de aici nu a scăpat de sub control”.
spune olandezul Clara Verheij, proprietar împreună cu soțul ei, André Both, a ** Bodegas Bentomiz **, în Sayalonga.
Cu mai bine de douăzeci de ani în urmă, au căutat o schimbare de viață și au venit în Axarquia cu intenția de a „Construiți case frumoase” , în timp ce ea, antropolog, s-a dedicat predării englezei.
Trecutul mudejar din Árchez, un alt sat din Axarquia
S-au stabilit într-o fermă înconjurată de vii, iar ceea ce a început ca un hobby a devenit un mod de viață și chiar au construit acolo o pivniță frumoasă inspirată de Bauhaus, apropo.
„Dacă ești antreprenor, există multe posibilități în acest domeniu. Posibilități de care localnicii nu le profită de obicei”, subliniază Clara. Astăzi ei cunosc deja foarte bine acele terenuri abrupte în care nici măgarii nu au voie să intre; deși vei afla acolo, sfidând legile gravitației, conateni bronzati cu espadrilele lor.
Și astăzi mai știu că briza din apropiere Marea Alboran, înălțimea podgoriilor și a solurilor de ardezie sunt perfecte pentru ca aceștia să treacă înainte struguri precum Muscatul din Alexandria –Ariyanele sale uscate merită să fie plasate ca un antet alb– sau l-a rupt
Munții Axarquiei în Frigiliana
S-a uitat și la Axarquia și, de asemenea, în interiorul ei, la englezi Tanya Miller. ** Frigiliana este cel mai frumos sat din Malaga, ** poate din Andaluzia și, dacă insistăm, aproape, aproape în Spania.
De nouă ani, și așa cum fac din ce în ce mai mulți străini, Tanya a venit aici doar pentru câteva zile de vacanță iarna -vara este altceva, iar mulți știu deja că în țara ei de origine vântul sufocant de pământ nici nu apare-, dar acum un an și jumătate a deschis un mic hotel de tip boutique, Miller's.
Ușă și portocal în Frigiliana
Datele spun că unul din trei locuitori din Frigiliana este străin (cum se întâmplă și la Comares, la Cómpeta...) .
Îi vei vedea plimbându-se prin străzi pietruite întortocheate, intrând într-una din acele case cu faţade atât de albe, încât par a fi vopsite în fiecare dimineaţă, ieşind din uşile lor colorate şi... seduse, bineînţeles, de „Căldura oamenilor și predispoziția lor pentru o petrecere bună în orice moment”, recunoaște Alan Hazel, de la El Carligto.
Stradă albă tipică a orașului Frigiliana
„Locurile nu au dreptul să fie atât de revoltător de delicioase”, spunea scriitorul american John Dos Passos despre Nerja, expresia maximă a ceea ce înseamnă un Turn al Babel, deși pentru mulți dintre acești străini „adopți”, deja „axarquicos”, poate – și în mod curios – este deja prea turistic.
Totuși, și aici districtul Maro, de unde, privind din nou spre răsărit, încep cele care sunt fără îndoială cele mai frumoase și sălbatice plaje și cele mai fascinante stânci de pe coasta Malaga.
O coastă care adăpostește pești cu nume care par să fie luate dintr-o poveste pentru copii: pisica, soldat, fierar, sampedro... si care sunt puse in ordine in Piata de peste Caleta de Vélez, concurând cu cel mai bun homar de pe coastă și între cantități de coajă subțire și sardine.
respect binecuvântat, care hrănește legenda gastronomică a barurilor de pe plajă de pe această coastă.
Tradiționalul frigăru de sardine din Malaga
în Axarquia sunt vorbite zeci de limbi; dar sunt şi o mie şi una de muchii care îi marchează orografia şi trei climate care par să fie în mod constant opusul. Acesta este, deci, un teritoriu disparat.
De aceea poți ajunge la așa-numitul „Pirineii de Sud” –citește Alfarnate, cu o livadă de invidiat și unde chiar iarna apare zăpada–, și aterizează o regiune interioară, mai uscată, mai ocru, construită cu migdali și măslini.
Și de asemenea, da, turme de capre care paralizează mașinile, până la apariția, odată trecută de lacul de acumulare Viñuela – într-un albastru care pare luat dintr-o carte poștală din anii ’60, și cu „ochiul” pe La Maroma, cel mai înalt vârf din provincie–, în câmpie, deja aproape de mare, unde un covor de fructe subtropicale ne transportă chiar în California.
Stâncile din Maro-Cerro Gordo
Această imagine și acest climat l-au inspirat pe omul de știință german Hans-Dieter Wienberg să se impulsioneze în anii 70 producția de avocado în regiune.
„Am adus mii și mii de oase din Mexic, am crescut plante și am învățat cum să le cultivăm în pepinieră”, își amintea el cu ani în urmă. In zilele de azi, Este regiunea spaniolă care crește cel mai mult avocado.
Unii dintre cei mai mari producători de căpșuni sălbatice, de coriandru și cu atât mai exotic flori comestibile, precum Peter Knacke și Til Runge.
De asemenea, germanii, care au reușit să-i facă pe elBulli, Dani García, Pedro Subijana și chiar bucătari francezi să cunoască orașul Benamocarra, unde și-au instalat compania Sabor & Salud.
Roscos carreros tipic orașului Alfarnate, cu o notă de anason, scorțișoară și cuișoare
Fără magia și complexitatea terenului său, Axarquia, desigur, nu ar avea (aceeași) semnificație. Ei bine, fără ea și, astăzi, fără acești noi „coloniști” care și-au găsit teritoriul aici.
sa speram doar că „cucerirea” senină nu merge mai departe... și că în viitor nu trebuie să-l revendicăm.
_*Acest articol și galeria atașată au fost publicate în numărul 121 al Revistei Condé Nast Traveler (octombrie). Abonați-vă la ediția tipărită (11 numere tipărite și versiune digitală la 24,75 EUR, sunând la 902 53 55 57 sau de pe site-ul nostru ) și bucurați-vă de acces gratuit la versiunea digitală a lui Condé Nast Traveler pentru iPad. Numărul din octombrie al revistei Condé Nast Traveler este disponibil la versiunea sa digitală pentru a te bucura de ea pe dispozitivul tău preferat. _
Coquinas în piața de pește din portul Caleta de Vélez