Pentru a cunoaște Etna, trebuie să cunoști orașele din jurul ei
Dacă vedem Pământul ca ființă vie, ne putem imagina ne regăsim în pielea lor și înțelegem vulcanii ca fiind puținele locuri în care acest strat este reînnoit.
Așa intrăm noi Etna, cel mai înalt vulcan activ de pe placa euro-asiatică. ne apropiem de el din Catania, situat la est de insula Sicilia. A fost fondată pe vârful unui deal de către greci în 729 î.Hr. și Astăzi mai miroase a mărilor din antichitate , amintindu-și civilizațiile care l-au locuit cândva. Fenicieni, arabi, romani... Cine stabilește ritmul pentru toți este Etna –sau Mongibello în siciliană–, fumând permanent și curgând ca o carte poștală pe multe dintre străzi.
Catania a fost distrusă de șapte ori la pofta vulcanului , conform relatării Carmelo Giuffrida. „Avem un catalog uriaș de erupții”. The geolog este convins că Etnei nu-i place rutina. „ Una dintre caracteristicile sale este să faci ceea ce vrei. El este un anarhist sau un artist.”
Ariditatea extremă a Etnei
Vedem primele panorame de la Nicolosi, usa de acces dinspre sud. Ne oprim în fața unei păduri de pini care acoperă craterul prin care a apărut erupția catastrofală din 1669. . Continuăm cât timp enumeră cele cinci cratere de vârf și peste 300 de orificii care există pe flancuri.
„Dacă comparăm istoria Pământului cu un film, trăim într-un cadru și vulcanii sunt locuri unde energia de transformare se vede mult mai mult ”.
Facem tur prin case distruse de Etna, îngropate în pământ si din care iese doar acoperisul, beciuri, cariere si coame aride până ajungi la Refugiul Sapienza, cel mai înalt punct care poate fi accesat cu mașina.
Muzicianul Giuseppe Severini din Randazzo, cel mai apropiat oraș de craterul Etna
Începem să înțelegem dezastrele și norocul de a fi lângă Etna: cine este pe munte trăiește legat de piatră. Traseul nostru continuă spre Belpasso – pas frumos în italiană –, nume care a fost dobândit după cutremurul din 1693.
În acest oraș s-au născut dramaturgi precum Nino Martoglio și l-au transformat într-un exponent al teatrului sicilian, în care mitologia greacă este amestecată cu un gest tipic culturilor vulcanice: actorii Etnei își impun vocea și corpul precum lava prinde rădăcini în pământ.
Cettina Muratore și Mario Morabito au regizat prima companie de teatru a orașului, Gruppo Teatro Città di Belpasso. . Ne întâlnim în cimitir pentru a căuta rămășițele lui Antonino Russo Giusti , un alt dintre cei mai reprezentativi autori.
Toate nișele sunt negre, ca culoarea care invadează Etna. Cettina se mișcă repede în timp ce arată diferitele pietre. „Acestea sunt cu adevărat vechi de lavă, acesta este mai modern, se vede din cauza clarității și datorită stilului”. Sunt perfect cunoscuți.
Instrumente medievale realizate de Giuseppe Severini
Mai târziu, Mario –care este și sculptor– ne invită în atelierul său . În ea, mărturisește cu ce piatră alege să lucreze. „Cel de la suprafața pământului se răcește mai repede și este deja modelat”. Vorbește pasional, mișcându-și brațele de parcă ar recita un vers în siciliană, în timp ce ne lasă să jucăm o Maternitate.
„Nu am de gând să caut o figură perfectă, altfel nu aș folosi această piatră și aș lucra bazalt sau marmură”. Ne luăm rămas bun de la străzile din Belpasso, unde legende abundă, cu măști de lavă și alte sculpturi care fac parte din Scultura Città delle 100, Orașul celor 100 de sculpturi, proiect organizat de simpozioane de sculptori – numit Belpasso, Oro Nero dell’Etna (Belpasso, Aurul Negru al Etnei) – pentru a acoperi orașul cu opere de artă.
Mario Morabito și una dintre lucrările sale
Ajungem in Bronte, renumita pentru recolta de fistic si pentru Gullotti . Timp de șase decenii, această familie păzește și împarte o colecție privată cu mai mult de trei sute de piese de carretti sicilieni_._ Acest cărucior de lemn a început ca sau un mijloc de transport agricol între secolele al XIX-lea și al XX-lea și a devenit un simbol al iconografiei populare. a insulei pentru manifestările artistice şi istorice consemnate în ea.
in bronte Ne așteaptă Nino Russo, un poet tandru, în vârstă de 79 de ani că deși acum locuiește de cealaltă parte a vulcanului a crescut lângă râul Simeto, al cărui flux se naşte foarte aproape în munţii Nebrodi. Câteva dintre versurile sale sunt dedicate apelor sale, pe care le descoperim în timp ce ne vorbește despre unul dintre textele sale.
Il Rovittese se află într-o zonă de lavă și este scris în mare parte în dialect. „Sunt sunete care sunt în toată Sicilia, dar nu în Bronte”, spune el. „Dialectul nostru este deosebit, pentru că era un oraș izolat”.
Cu toate acestea, singura limbă auzită este cea a lui Simeto . În Bronte nu se mișcă un suflet, doar un mic sunet la mijlocul după-amiezii când traversezi Circumetnea, calea ferată care a început ca un tren cu aburi în secolul al XIX-lea și lega orașele de Catania. Acum, continuă să ocolești Etna, trecând prin plantații de fistic, formațiuni de lavă și câmpuri de citrice.
Poetul Nino Russo, unul dintre puținii locuitori ai orășelului Bronte
Următoarea noastră țintă este Randazzo, un oraș medieval în care totul este trecut. Străzile, bisericile, portalurile și acoperișurile sunt dominată de tonul întunecat al lavei. Este despre cel mai apropiat oraș de vârful vulcanului.
Giuseppe Severini, un muzician artizan care are atelierul lui în zonă, dă un pic de culoare panoramei. În casa lui totul este lemn de foc, amintindu-ne că în acest loc munca ebanistilor este tradiție. În atelierul lui am găsit instrumente din altă epocă : tobe, clopote, lăute din Evul Mediu... Le are organizate pe tipuri de lemn de foc : brazi, pini, maslini, chiparosi, salces rosii.
„Fiecare oferă instrumentului propriul manevrare, de asemenea o rezonanță”. El însuși construiește piesele și, pentru a realiza acest lucru, pleacă în Etna în căutarea materialelor.
Castanul este cel mai de preț, deoarece coaja sa tare este perfectă pentru borduri. „Crește cu virtuțile vulcanului, un pământ care aduce mai mult acid și metale solului, proiectând un lemn de foc rezistent”, El spune. Când îl atingi, are ceva sălbatic. Este lustruită, acoperită cu lac sau o unire de miere și ulei, dar nu are o dispoziție dulce. Un pic ca Etna însuși.
Sculptorul Vito Guardo se ascunde în spatele uneia dintre nimfele sale de piatră vulcanică
După ce trecem prin câteva podgorii, traversăm Linguaglossa și orașele care se desfășoară între trasee înguste, ajungem la Aci Trezza. , vechi sat pescaresc. Numele i-a fost dat de râul Aci, care a dispărut din cauza unei erupții.
Ne-am plimbat de-a lungul promenadei cu Vito Guardo , un om care s-a săturat mai mult de cuvinte decât de sculptură. „Sculptorul nu face poezie, el dă ocazia să o facă”, spune el în timp ce descrie cu gura mică una dintre cele mai mari lucrări ale sale. Nascita di Venere este o nimfă înaltă de 2,30 metri care a început ca un bloc uriaș de piatră de lavă și a ajuns să primească mașinile care trec pe lângă sensul giratoriu de la intrare în Gravina di Catania.
Cu toate acestea, în multe după-amiezi ca astăzi, Vito recurge la mare. Îi place să vadă Faraglioni – rocile uriașe de bazalt pe care, conform legendei, le-a aruncat într-o zi Polifem împotriva lui Ulise – și să spună: „Fiecare civilizație trăiește din piatra pe care o găsește”.
Cu apusul în spate și cu un miros de lavă marinată, ne întoarcem la Catania. În puțin mai mult de o circumferință de 140 de kilometri am fost în multe locuri. Și de multe ori.
Alfio Rapisardo
***** _Acest raport a fost publicat în **numărul 119 al Revistei Condé Nast Traveler (iulie-august)**. Abonați-vă la ediția tipărită (11 numere tipărite și o versiune digitală la 24,75 €, sunând la 902 53 55 57 sau de pe site-ul nostru). Numărul iulie-august al revistei Condé Nast Traveler este disponibil în versiunea sa digitală pentru a vă bucura pe dispozitivul dvs. preferat. _