Doar o plimbare Cordova toamna în cel mai pur stil al flâneurului francez, cu toată mistica și hedonismul posibil, pentru a înțelege că curte Cordovan este ceva asemănător cu o stare de spirit care depășește pură bucurie estetică.
Un spațiu conceput astfel încât să nu vrei să fii în altă parte în lume. Un limb oral, aromat și proaspăt! unde să potolești setea de contemplare a spiritului și să-i introduci doza zilnică de frumusețe.
Curtea devine ca Templu Zen andaluz pe care poetul clasic cordovan José de Miguel l-a descris în poemul său Donde Córdoba es patio: „Unde varul este un rit milenar, unde soarele este un creuzet încălzit, unde umbra este un cuib liniștit, unde liniștea păstrează un sanctuar...”.
Va fi acest sonet, cu care figura lui este amintită pe o țiglă din curtea Frontonului Cercului Regal al Prieteniei, pe care îl vom recita ca mantra. în timp ce mergem fără alei Google Maps și pătrate să ne lăsăm păcăliți de acea Córdoba lentă, veșnică... cu pereți albi și ghivece de flori colorate, pe care o păstrăm în amintirile copilăriei.
Una dintre celebrele terase din cartierul San Basilio.
Vara nu este momentul să „flăneală”. Temperaturile ridicate împiedică viața pe stradă. Dar toamna acel „calm” devine mai respirabil, mai real, mai palpabil. Și cu versurile lui De Miguel ca busolă simțim că le „recitim” pe acelea coduri invizibile pe care le țese orice oraș.
Doar în acesta, unde romanii, arabii și evreii au lăsat o amprentă adâncă asupra arhitecturii, gastronomiei și ritualurilor, acele flashaszos sunt mai bine vânate dacă rătăciți fără țintă. Fă-o, da, după ce ai vizitat Moscheea, Alcázarul și Medina Azahara de care Cordoba pentru începători. Oh, Córdoba toamna.
A merge, a rătăci și a fi inspirat, ni se pare orașul perfect, de dimensiuni umane. Nu vei găsi aeroporturi sau metrouri care să te ducă în centru; deși există opțiunea de mers pe jos de la gară la Piața Tendillas , centrul comercial al orașului, la doar un kilometru distanță.
Si cască istorică este de asemenea dimensiuni încât veți dori să-l lăsați doar pentru a vă bucura de ultimele propuneri culinare deschis departe de chiriile scumpe ale orașului vechi.
Plimbarea prin orașul vechi este o plăcere în acest moment.
De la gară la hotelul nostru am ajuns făcând un exercițiu: ia pulsul vital al orașului. Pe străzile adiacente pline de viață Plaza de las Tendillas – unde ne vom caza în H10 Palatul Colomera, A conac vechi restaurat – magazinele, terasele și tavernele sunt pline de lume.
Nu am rezistat să ne oprim la unul dintre ele sau să luăm un delicios ciocolata neagra si inghetata dulce de leche pe Înghețată La Flor de Levante.
Vizita noastră, după cum suntem informați la sosirea la hotel, coincide cu Festivalul Florei, care creează instalații orale ale artiștilor internaționali în fiecare colț.
Patioul – care în Córdoba este o scrisoare de prezentare – H10 Palacio de Colomera se laudă o piscină mică să se răcească că, deși puțin adânc, își îndeplinește mai mult decât funcția. Înconjurat de șezlonguri, se accesează printr-un atrium scăldat în lumină naturală unde este servit micul dejun.
Dar niciunul dintre spații nu aruncă o umbră pe terasă, din care să nu piardă niciun detaliu Plaza de las Tendillas la apus. Sculptura unui tânăr gol care stă pe phoenixul din clădirea de vizavi ne vrăjește. și chiar poate fi văzută profilul marii Moschei în timp ce bem un cocktail și o gustare la ceva.
Córdoba este plină de piețe fermecătoare.
când ieșim și am intrat în cartierul evreiesc, străzile înguste, piețele, bisericile, clădirile istorice... ni se pare că sunt presărate cu joc de lumini si umbre , de culori și detalii care trezesc acele amintiri de când eram copii.
Am descoperit că aceste locuri au în apropiere sau în interior o curte-altar colorat , unde să te oprești, să taci, să asculti și să privești din nou.
Sub lumina răsunătoare a Cordobei, și înainte ca ceasul chitarei flamenco din Plaza de las Tendillas să bată ora vinului, într-o altă dintre acele zile în care suntem –fără mai multe– căruciori, pornim spre cartierul tradițional Santa Marina, cea a torerilor.
În Contele din Piața Priego o sculptură amintește de unul dintre cei mai iluștri vecini ai săi, Manolete, care încă trăiește în portretele tavernelor, cu stil taurin și tapas glorioase. Santa Marina este, de asemenea, acasă una dintre cele mai de succes terase de cartier din Córdoba, cea de pe strada Marroquíes numărul 6. Desigur, poate fi vizitat doar primăvara în timpul Festivalului Patio.
Un cocher așteaptă momentul pentru a duce turiștii prin orașul vechi.
Ne-am putut potoli setea de frumusețe înflorită în Yard Barter Patru –centrul de interpretare a curților, permanent deschis– și, mai ales, în împrejurimi Palatul Viana. E urias conac din secolul al XVI-lea, cu cele douăsprezece curţi-sanctuar ale sale iar grădina sa uriașă exemplifica acea concepție a patioului ca o stare de spirit ca niciun alt loc.
Fiecare colț – care te conduce la următorul – provoacă un efect total diferit asupra ta. Asta pentru că răspund la diferite vremuri și la gustul proprietarilor lor –mai multe familii nobiliare au locuit în această casă-palat de-a lungul timpului–.
Y În fiecare terasă există arome și forme florale diverse care spun povești diferite. Credincioși filozofiei noastre „fără grabă sau planuri”, observăm cum unii vizitatori se comportă să citească timpul într-unul dintre colțurile sale umbrite sau, pur și simplu, rămân lângă una dintre fântâni în timp ce, de acolo, în depărtare, sunetul clopotelor.
Urmări vechile moschei transformate în biserici mici , este un alt mod interesant de a se plimba prin oraș: cele unsprezece biserici medievale ordonate să fie construite de Fernando III el Santo deasupra moscheilor, între secolul al XIII-lea și începutul secolului al XIV-lea, alcătuiesc un traseu care străbate mai multe cartiere.
Grajdurile regale din Córdoba, din 1570.
Când plecăm din Palatul Vianei a fost vremea vinului. Tavernele nu au lipsit pe parcurs. În ele o bucătărie de capace Bine realizat cu produse de calitate. Dar ne-am dorit o experiență culinară diferită – dincolo de salmorejo și de flamingo, pe care îl adorăm-
Prin strada Rejas de Don Gome, de unde se pot vedea curțile palatului din spatele gratiilor, și traversând spre Plaza de las Beatillas , la cinci minute, găsim unul dintre acele locuri de revelație după pandemie: La mortar 3. Cu doar două mese, a revoluționat modul de a înțelege bucătăria în oraș. Al lor meniu de degustare –care nu poate fi consultat pentru că este o surpriză– se schimbă în fiecare zi.
Acest angajament față de ceea ce este diferit, adăugat la fondul culinar al lui bucătar, Lorenzo Rodriguez, a servit pentru a-l poziționa pe harta gastronomică cordoveană în timp record.
Este unul dintre mulți pe care situația actuală i-a readus la origini și care, odată ajuns aici, a decis să rupă tiparele într-un oraș răsturnat de obicei cu concepte clasice. Există doar sucuri naturale și o selecție atentă de vinuri. Un bun punct de plecare pentru a vă lăsa sedus de bucătăria mestizo a lui Lorenzo.
Juice Live Wines, unde sunt oferite produse proaspete și locale.
Un alt plan simplu – fără artificii sau multă complexitate – a fost să cumperi o pungă de chipsuri în Fry al lui Hristos al Lampioanelor, în mijlocul Calle de Alfaros, pe care am mers-o până am ajuns la Cuesta del Bailío. Acolo, într-una dintre ele mai mult de 30 de pași, stând jos pentru a ne bucura de bucătăria noastră de stradă, ne predăm bucuriei unui spectaculos bougainvillea explodând de culoare pe peretele alb.
După aceea, ne-am apropiat de apropiere Plaza del Cristo de los Faroles – Córdoba este un oraș al piețelor mitice de colecție – iar de aici, traversând poeticul Jardines de Orive, unde are sediul Festivalul Internațional de Poezie, și evitând niște pisici care pândeau să ne ceară niște răsfăț, ne-am îndreptat spre un alt dintre acele locuri „diferite” care au ajuns să revoluționeze conceptele.
Suc de vin viu , în piața din San Andrés din apropiere, se află noul templu modern pentru aperitiv, cu vinuri naturale delicioase, brânzeturi și alte produse locale pe care Gaby Mangeri și Javi Orcaray, proprietarii, le descoperă și le selectează în timpul vizitelor lor în provincie. Intr-adevar, Nu au terasă, dar au flori de la vecina lor, Luz. , căruia la 93 de ani îi pasă „cea mai frumoasă terasă din lume” , după cum ni s-a spus. Terasa sa, la umbra unui portocal, Are de toate: atmosferă bună, evenimente culturale și hamsii în oțet care ni s-au părut o binecuvântare, demne de orice premiu.
Nu am vrut să părăsim Córdoba fără să facem o ultimă plimbare prin Malul râului Guadalquivir la căderea nopții. Și pe podul roman îi punem o lumânare santinelei orașului, Arhanghelul San Rafael. Ce vă cerem? Printre altele, reveniți foarte curând și continuați să vă inspirați din acest oraș și simbolurile sale.
Acest raport a fost publicat în numărul 147 al Revistei Condé Nast Traveler (vara 2021). Abonați-vă la ediția tipărită (18,00 €, abonament anual, sunând la 902 53 55 57 sau de pe site-ul nostru). Numărul din aprilie al revistei Condé Nast Traveler este disponibil în versiunea sa digitală pentru a vă bucura de pe dispozitivul dvs. preferat
ABONAȚI-VĂ AICI la newsletter-ul nostru și primiți toate noutățile de la Condé Nast Traveler #YoSoyTraveler