Traseul Wolfram și Peña del Seo
Minciuna în nord-vestul provinciei León iar la granița cu Orense se află regiunea El Bierzo, un ținut frumos care oferă numeroase opțiuni pentru a evada din mulțimea nebunească și a vă răsfăța cu experiențe scăldate într-un natura exuberantă.
Regiunea Bercian are o istorie bogată și variată care merge încă din vremea preromană, trecând prin prezența Imperiului Roman, care și-a lăsat amprenta pe Las Médulas, cea mai mare mină cu cară deschisă din întregul Imperiu Roman, până la vizigot sau chiar în Evul Mediu.
Dar în această excursie descoperim unul dintre cele mai necunoscute colțuri ale El Bierzo:** Traseul Wolfram, în Peña del Seo,** o zonă care s-a bucurat de o mare bogăție în anii '40. Aici a fost extras tungstenul, ca și în alte mine din Spania și Portugalia, cunoscute sub numele de „aur negru”. Este despre un metal gri-oțel foarte dur și dens care este foarte rar în scoarța terestră și poate fi găsit doar pe Pământ combinate cu alți compuși chimici.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial Era un material foarte râvnit. din moment ce era folosită la întărirea armelor militare (blindarea tancurilor și capete de proiectile), dar și la fabricarea becurilor sau a motoarelor. Numai diamantul este mai dur decât acest metal.
El Bierzo a fost un bazin minier important
RUTA LUPULUI ȘI PEÑA DEL SEO
Ajungem la Villafranca del Bierzo (A6-Ieșirea 407) pentru a ne întoarce spre orașul Corullón, pământ al moștenirii mistice, al forței geologice și al culturii vii, una dintre cele mai prestigioase zone viticole din toată Castilla y León.
Traversăm un drum întortocheat care în unele tronsoane se îngustează și cotește într-un singur sens, iar după 14 kilometri am ajuns in orasul Cadafresnas, de unde urmează să începem traseul Wolfram.
Lăsăm mașina la capătul orașului unde este un indicator care indică că este a traseu de 16,5 kilometri dus-intors, cu o desnivelare de 850 m, dificultate medie și că va dura aproximativ cinci ore pentru a o face dacă vrem să încununăm cele două vârfuri ale Peña del Seo, la 1576 m.a.s.l. Posibilitatea de scurtează traseul și mergi doar spre orașul La Piela, Acesta este puțin peste 8 km de-a lungul unei piste cu foarte puțină înclinare la care puteți accesa și cu mașina de teren. Este o cale care Ne vom întoarce în același loc.
Suntem surprinși de frumusețea peisajului remarcabilă încă de la primii pași ai potecii, unde observăm un relief montan abrupt al unei văi înconjurat de vegetație luxuriantă cu nuanțe de primăvară.
În depărtare vedem Peña del Seo care se ridică ca o mare regină , impunător, dur, frumos și maiestuos. În vârf este un vârf geodezic, unul dintre puținele vârfuri plate care pot fi văzute din multe puncte din El Bierzo, un fel de far unde Primele ninsori din an cad de obicei.
Continuăm mersul pe versantul muntelui de unde întrezărim, pierduți în imensitate, pe orașul minier La Piela abandonat cu câteva decenii în urmă. După 4 kilometri de mers lin, practic plat, se ajunge la rămășițele orașului, ruinele sale emană un farmec misterios și oarecum copleșitor adăugat la frumusețea peisajului care îl înconjoară și care ne face să credem că a trăi aici, o vreme, a fost destul de norocos.
Întâlnim puțini oameni, știm că este o zonă puțin cunoscută și oarecum uitată. Aici o întâlnim pe berciana Estefanía Nieto, absolventă în Turism, care ne povestește puțin despre istoria locului.
Ruinele orașului minei Peña do Seo, în Cadafresnas.
UN PICĂ ISTORIE
„Între 1940 și 1958, a mare activitate minieră. Au fost două etape foarte diferite: prima a fost o perioadă foarte haotică, când au vândut wolframul germanilor, care l-au folosit pentru scut de arme în al Doilea Război Mondial. Au fost ani în care Au venit spioni din ambele părți. Unii, pentru a obține materialul prețios cu orice preț, iar alții, pentru a-l evita”, explică Estefanía.
„A doua etapă a fost pentru aprovizionarea cu wolfram în războiul din Coreea să se vândă americanilor, exploatarea a fost mult mai organizată și s-a construit orașul. Există mai multe nume sub care acest oraș este cunoscut: orașul minier Peña del Seo, oraşul Pielei sau oraşul wólframului. Era o perioadă în care această zonă se bucura de o mare bogăție acea goană a aurului negru de folosit în război”, continuă absolventul în Turism.
Ne plimbăm prin orașul abandonat care este în ruine, dar care se bucură în continuare de priveliști privilegiate asupra muntelui. Aici locuiau zeci de familii unde lucrau sute de muncitori si se construiau facilitati care aveau cantină, comisar, școală și tot felul de conforturi pentru vremea respectivă.
Estefanía, care cunoaște bine zona, continuă să ne spună: „În 1958, minele au fost închise din cauza scăderii cererii, dar mai există minerale înăuntru. Până în 1974, gardianul a locuit în oraș cu familia și pe care am putut să-i intervievez pentru proiectul meu de ultimul an. după ce a plecat a început jafurile şi prăbuşirea prin abandon. Este o zonă uitată, aș vrea să se facă mai mult pentru a o conserva și a-i da importanța pe care o are.”
Da, întradevăr! acest oras Este inclus în Lista Roșie a Patrimoniului organizat de Hispania Nostra, o asociație non-profit care include în această listă elemente din patrimoniul istoric spaniol care sunt cu risc de disparitie, distrugere sau alterare a valorilor sale.
Orașul Pielei.
După ultimele case luăm o pistă care iese la dreapta, acum poteca se întărește, urcăm în zig-zag până ajungem la o bifurcație, poteca din dreapta merge la poalele Peña del Seo , punct din care vom începe ascensiunea. Cel din stânga conduce la minerit. Optăm pentru poteca din dreapta pentru a ajunge la pas. În acest moment luăm o cărare mică lângă ruine de o construcție veche, poteca se pierde în unele puncte așa că va fi necesar să fii atent la reperele de piatră care marchează traseul de urcare.
Pregateste-te pentru transpirați bine cămașa urcând pe Peña do Seo dar recompensa la 1.576 m.s.n.m este imensa! Când ajungem pe primul vârf, ne așteaptă o grămadă de pietre, care se formează un fel de belvedere ne oprim să luăm o gustare și să ne bucurăm de priveliștile panoramice înainte de a ajunge pe al doilea vârf.
De-acum inainte trebuie să urmezi creasta cordal până la al doilea vârf unde vom găsi rămășițele unei cabine și un vârf geodezic. Priveliștile sunt uluitoare! Ne predăm tributului pe care ni-l oferă peisajul: o serie impunătoare de munţi şi văi adânci care atrag mai multe orașe de carte poștală din Bercianos.
A ajunge aici mulțumește spiritul în așa fel încât timpul pare să stea pe loc uneori. Iar calmul natural reîncarcă bateriile sufletului pentru un sezon lung. Cu o simplă întoarcere a capului și o priveliște bună, poți vedea, în depărtare, cât de mici par vârfurile portocalii ale minei de aur Las Médulas. **
De la aceste înălțimi, vântul ne lovește puternic în față când ne amintim cât de mici suntem pe o planetă atât de imensă. În măruntaiele acestui masiv stâncos, poveștile reale rezonează cu numele și prenumele, ani grei de supraviețuire și trapez Wolfram, acest mineral atât de râvnit încât astăzi nu mai valorează nimic.
După ce ne-am bucurat de priveliștea panoramică magnifică, ne vom întoarce pe aceeași potecă și în coborâre ne vom opri pentru a descoperi rămășițe din rufele noi și vechi, precum şi galerii miniere.
Poți vedea Las Médulas în depărtare.
UNDE SA MANCI SI DORMI
La 11 kilometri se află Villafranca de El Bierzo, un oraș medieval fermecător prin care trece Camino de Santiago și că era capitala istorică a regiunii. Ne pierdem pe străzile sale, care ascund în interior o moștenire artistică care merită o vizită pe îndelete.
Ne-am cazat la MicroHostal La Puerta del Perdón de care ne-am îndrăgostit de el instalații de lemn cochete și confortabile in care sa respiri un paradis de liniste care te invita la odihna, exact ce ne trebuie!
Am rezervat o masă pentru a gusta bucătăria lor pe baza unei selecții de cele mai bune produse locale. Se aude muzică jazz și de la fereastră vedem castelul compozitorului Cristóbal Halffter.
Am încercat o Gelee de ardei Bierzo cu macrou murat de modă veche, turte cu scoici, nord tataki de ton cu ananas fiert insotit de un vin DO Bierzo, Vin Fuente de San Lázaro de Demencia, cu o senzație extraordinară de fructat, gustoasă și echilibrată care ne face să gustăm acest moment cu o intensitate mai mare. Iar la desert, o muscatura de Santo –foetaj cu frisca, frisca si ciocolata–. El Bierzo ne amintește, încă o dată, că excursiile sunt bune de lins cu degetele. Ne vom intoarce!