Aniversarea a început cu expoziția „Our Bauhaus”, la Kunsthalle Harry Graf Kessler.
În 2019 curentul Bauhaus împlinește o sută de ani. Nu este nimic în comparație cu alte mișcări artistice, arhitecturale și de design cărora le-a trebuit secole să se instaleze și multe altele să dispară. Lucrul curios despre Bauhaus este poate ruptura absolută pe care a avut-o cu tendințele anterioare și nevoia creării sale într-o societate care, devastată de războiul din 14, striga pentru aceasta.
Fondată la Weimar de arhitectul Walter Gropius –susținut de Hannes Meyer în Dessau și de ultimul său director, Ludwig Mies van der Rohe, la Berlin–, școala care a unit arhitectura, meșteșugurile și artele plastice a crescut alături de nou-născuta Republică Weimar, consecință a înfrângerii celui de-al doilea Imperiu German. În ciuda faptului că a avut o viață efemeră, de când a cedat nazismului la 12 aprilie 1933, influența Bauhaus a fost decisivă în viitorul timpului.
Profesorul Walter Gropius, fondator în 1919 al Bauhaus, din Weimar.
**NEVOIA DE BAUHAUS (CASA DE CONSTRUIRE)**
Schimbarea socială adusă de revoluția industrială atât în Anglia, cât și în Germania și ravagiile din perioada postbelică au favorizat noul val care, în cuvintele lui Gropius însuși, avea să cuprindă un întreg – arhitectură, sculptură și pictură –, atenție la nevoile practice ale populației, fără a neglija designul și frumusețea, evitând însă împărțirea între meșter și artist: „Recuperarea metodelor meșteșugărești în activitatea de construcții, ridicarea puterii meșteșugărești la același nivel cu Artele Plastice și încercarea de a comercializa produsele care, integrate în producția industrială, ar deveni obiecte de consum accesibile pentru publicul larg".
Arta ar trebui să intre în case, avea obligația de a fi utilă, începând cu materiale modeste pentru buzunar precum sticlă, cristal, lemn sau metal. Fără piese baroc, fără decorațiuni suplimentare. Formele și culorile de bază ca principiul Bauhaus, triunghiul, un cerc fluid și central sau pătratul senin. Un cântec pentru viața de zi cu zi. Design realizabil pentru toată lumea! Este ratificat de celebra frază a lui Mies van der Rohe: „ Mai puțin înseamnă mai mult”. Celebra și esențială companie suedeză de mobilă Ikea a aplicat probabil caracterul practic și estetica pe care școala Bauhaus le-a predicat în conceptul său.
Monumentul Goethe-Schiller (Ernst Rietschel, 1957), în fața Teatrului Național German, din Weimar.
WEIMAR, ORAȘ MAGNETIC
Faptul că UNESCO a inclus trei aspecte esențiale ale acestui oraș din Turingia în patrimoniul său vorbește despre bogata sa moștenire. Weimar este un oraș înconjurat de păduri, străzi largi și clădiri magnifice care coexistă fără să se împingă reciproc. Din epoca baroc și clasicistă poți trece doar făcând colț Bauhaus, care poate fi considerat cel mai important curent arhitectural al secolului XX, declarat patrimoniu UNESCO în 1996.
Datorită patronajului ducilor de Saxa-Weimar-Eisenach, Weimarul clasic s-a bucurat de o renaștere culturală, dovadă fiind palatele sale și numeroasele parcuri care îl înconjoară, un complex care a meritat acreditarea UNESCO în 1998.
Goethe s-a stabilit la Weimar („Te simți grozav și liber cu această frumusețe splendidă în fața ochilor tăi”) influențat de ducele Carl August, pentru care prezența sa a fost atât de esențială încât i-a oferit o casă pe malul râului Ilm.
După ce a petrecut timp pe malul Ilm, **Goethe s-a mutat la conacul Frauenplan, acum Muzeul Goethe, ** unde a locuit timp de aproape cinci decenii, servind ca consilier al ducelui Charles Augustus, dirijând teatrul și îngrijindu-se de Biblioteca barocă a sponsorului și prietenei ei Anna Amalia (unii spun că a fost mai mult decât o prietenă), mama lui Carlos Augusto, care a pus Weimarul pe hartă datorită muncii sale intelectuale în „Curtea Muzelor”.
Colecția literară a lui Goethe a fost inclusă din 2002 în patrimoniul UNESCO Memoria lumii. Schiller, Wieland, Herder, Liszt, Bach și chiar Nietzsche au locuit și ei la Weimar în ultimii ani ai vieții sale.
Sala rococo a bibliotecii ducesei Anna Amalia.
DE LA CLASICISM LA BAUHAUS
Personalități precum Vasili Kandinsky, Paul Klee, Marcel Lajos Breuer, Georg Muche, Johannes Itten, Piet Mondrian și Oskar Schlemmer au trecut prin Liceul de Design din Weimar cu costumele lor fantastice și baletele triadice. Personaje care, deși inițial au fost respinse ca extravagante, au lăsat o amprentă de pionierat și de neșters.
Neoplasticismul sau De Stijl au încorporat artiști din Țările de Jos precum Theo van Doesburg, care a apărat unirea artei cu viața de zi cu zi, menținând că, odată cu crearea unui nou stil vizual și a unei estetice bazate pe măiestrie și producție de masă, acestea vor da naștere unui nou mod de viață popular.
Clădirea principală a Universității Bauhaus din Weimar (Henry van de Velde, 1904-1911) este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1996.
Școala a deschis porțile femeilor, care au creat piese esențiale, în ciuda faptului că Gropius încă susținea că femeile nu pot gândi și proiecta decât în două dimensiuni, și nu în trei ca bărbații...
Marianne Brandt, prima care a intrat în Atelierul de Metal al școlii, a creat celebrul set de cafea și ceai MT50-55a și a colaborat cu alți designeri la lampa Kandem. Anni Albers s-a specializat în țesături care combinau reflexia luminii, absorbția sunetului și durabilitatea... practic, cu alte cuvinte. Lilly Reich a fost angajată de Mies van der Rohe ca profesor Bauhaus și a conceput piese esențiale precum fotoliul și canapeaua Kubus, icoană a secolului XXI, colaborând și la fabricarea legendarului scaun Barcelona.
Odată cu integrarea în Bauhaus al lui László Moholy-Nagy, au intrat noi idei ale constructivismului rus al lui Lissitzky și Tatlin, care a apărat lucrează ca premisă asupra muzelor inspirației.
BAUHASIAN WEIMAR
In cimitirul istoric al orasului se afla un monument de linii sobre care trage spre cer ca fulgerul. Este opera lui Walter Gropius și a fost comandată de sindicaliști pentru a-i comemora pe cei căzuți în revoltele din 1920. A fost distrusă de naziști și a fost reconstruită.
Nu același lucru s-a întâmplat cu clădirea neogotică a turnului templierilor din parcul Ilm, unde Johannes Itten s-a refugiat pentru a picta, din care au mai rămas doar ruinele acesteia. Casa Haus am Horn, construită de Georg Muche în 1923, este considerată un model al construcției Bauhaus, locul unde germenul arhitecturii moderne a fertilizat.
O altă clădire cheie Bauhaus din Weimar este Școala de Arte și Meserii, astăzi parte a Universității Bauhaus, proiectată de belgianul Henry van der Velde. Dacă universitatea a început cu 150 de studenți, astăzi cursurile sunt predate la 4.000 din 71 de țări. Poti intra liber in facilitatile sale in orice moment al zilei, ba chiar vorbesc cu studentii care nu vor ezita sa insoteasca oaspetii pentru a le arata biroul lui Walter Gropius, unde trebuie sa te descalti.
De asemenea, vor explica cu mândrie originea și semnificația una și o mie de detalii care surprind în magnifica scară eliptică, coridoare sau încăperi, precum figurile geometrice în roșu, albastru și alb realizate de studenți după canoanele lui Paul Klee și expuse în prima expoziție din 1923, scaunele și canapelele comode și simple sau sculpturile care împodobesc colțurile. Toate acestea și multe altele au putut fi văzute în Muzeul Teatrului Plazt, enclavă a teatrului în care s-a sărbătorit în 2019 constituirea Republicii Weimar și a cărui placă comemorativă, opera lui Walter Gropius, îi împodobește pereții.
Scară în spirală în clădirea principală a Universității Bauhaus din Weimar.
Muzeul, vizavi de monumentul istoric Goethe-Schiller, acum închis, își va ceda colecția de artă și proeminența noului Muzeu Bauhaus, construit de arhitectul Heike Hanada, profesor la Universitatea Bauhaus din Weimar și mare admirator al lui Mies van der. Rohe. Cubul minimalist din beton, a cărui deschidere ca Muzeu Bauhaus va fi inaugurat pe 6 aprilie 2019, este regizat de Ulrike Bestgen și inițial destinat să sărbătorească și să ofere expoziții în timpul centenarului, sub frumosul motto „Reconcepe the World”.
Japonia, China, Rusia, Brazilia, Țările de Jos și Regatul Unit, printre alte țări, au organizat expoziții, precum și ateliere și simpozioane în India, Statele Unite, Maroc și Nigeria. Trebuie să subliniem afișajul cu care ** Tel Aviv, un sanctuar Bauhaus cu cele peste 4.000 de clădiri Bauhasian,** va comemora o sută de ani de viață rodnică. Inutil să spun că palma sărbătorilor și expozițiilor merge spre Germania, aruncând casa pe fereastră în multe dintre orașele sale, în special în Berlin, Dessau și Weimar, cuiburi ale mișcării care în doar 14 ani a schimbat designul lumii.
Noul Muzeu Bauhaus, un cub minimalist din beton, opera arhitectului Heike Hanada.
CAIET DE CALATORIE
Hotel Elephant: Cazarea cremei societății în diferitele sale momente istorice. Loc de adunare, artă și cultură.
Restaurantul Ilmschoesschen: Profesorii și elevii de la Școala Bauhaus obișnuiau să se adună acolo pentru a mânca, a bea și, de asemenea, a sărbători celebrele lor petreceri costumate.
Informații: www.germany.travel