Loreto Sesma publică o nouă colecție de poezii: 'Nu a fost suficient să vrei'
„Jurnalist, scriitor și iubitor de muzică”. Aceste trei cuvinte introduc biografia lui Loreto Sesma pe Instagram și Twitter (ambele conturi cu peste optzeci de mii de urmăritori, de altfel).
S-a născut la Zaragoza, a studiat la Pamplona și în octombrie va împlini 25 de ani. Ea a scris cinci cărți, deși ea însăși afirmă că încă mai valorează pentru ceea ce tăce.
Înainte de 20 de ani, publicase deja trei –Naufragiu pe 338, 317 kilometri și două ieșiri de urgență și Amor Revólver– iar la 21, a primit Premiul Internațional de Poezie Orașul Melilla cu Raise the Duel.
A cincea sa colecție de poezii, Wanting was not enough, confirmă doar ceea ce știam deja: Loreto Sesma este una dintre cele mai importante voci din poezia spaniolă actuală. Este vocea unei generații.
Și spunem voce, pentru că înainte – cu mult înainte – să-i găsim versurile într-o librărie, cuvintele lui au început să se audă în YouTube, unde încă continuă să-și recite poeziile pentru cei peste 185.000 de abonați ai săi.
Dar să lăsăm numerele deoparte. Suntem aici pentru a vorbi despre versuri. Și de ce, uneori, nu este suficient să vrei. Loreto însăși ne spune.
MAI MULT DECAT CUVINTE
„Mulțumesc că ai uitat. Mi-a amintit.”
Din condeiul lui ies versuri care, citite în anumite momente, pot ajunge ne agita curajul mai mult decât am crezut (sau ne-am dorit).
Acum, când vine vorba de definirea ei însăși, Loreto recunoaște că este mai complicat: „Încerc să mă cunosc un pic mai mult în fiecare zi și ajung mereu să descopăr colțuri noi, reacții noi, gesturi noi.
Ceea ce ii este clar este ca este o persoana extrem de sincera si directa, care echilibreaza intre contraste si cine găsește inspirație în tot ceea ce face, trăiește și gândește.
„Aș putea opri din publicație, dar nu scriu niciodată”
Tinerii talente și scriitorii consacrați au multe lucruri în comun. Până la urmă, acestea din urmă sunt reflectarea viitoare în oglinda celor dintâi. Dar acolo este o întrebare care se repetă până la nebunie tuturor: ai știut mereu că vrei să scrii?
Loreto afirmă cu insistență că a scris mereu și și-a dorit mereu să facă asta; dar mai crede că ea a fost persoana care a crezut cel mai puțin în ea însăși, deși i-ar plăcea dacă nu ar fi crezut.
„Dacă nu m-ar fi contactat pentru a-mi publica scrierile, nu le-aș fi trimis niciodată la o editură” spune scriitorul. Si adauga: „Sunt clar că aș putea să nu mai public, dar niciodată să nu scriu, este metoda mea cathartică.”
Loreto Sesma: „jurnalist, scriitor și iubitor de muzică”
NU A FOST SUFICIENT SA VREA
A naufragiat pe 338, a parcurs 317 de kilometri si doua iesiri de urgenta, a trait un revolver Dragoste, a fost printesa si a ridicat duelul. Dar nu a fost suficient.
Pentru cineva care iubește literele, punctul final al unui text este doar o oprire pe parcurs care servește la aduna suficientă forță pentru a face față următoarei pagini goale. Din acest motiv, Loreto Sesma revine (deși nu a plecat niciodată) cu a cincea sa colecție de poezii: A dori nu a fost de ajuns.
„Este o versiune complet diferită a fetei care într-o zi a naufragiat în 338. Zilele acestea am putut să împărtășesc cititorilor impresiile lor despre carte și ei sunt de acord cu mine că este o carte mult mai sinceră, mai crudă și mai complexă”, comentează Loreto pentru Traveler.es
De ce a naufragiat în 338? Numărul acesta este numărul căminului tău. Un număr care pentru Loreto este sinonim cu multe amintiri: „bine, de fapt acea carte conține texte pe care le scrisese cu câțiva ani înainte (și pe atunci avea 18 ani). Acea sală a fost începutul unei noi etape într-un alt oraș, cu altă atmosferă, cu alți oameni…”
„Cred că odată cu începutul unei noi etape există întotdeauna ceva care se schimbă în tine și te face să te redescoperi pe tine însuți” Sesma reflectă.
Și acel ceva, chiar acum, este reprezentat de patru litere „A vrea nu a fost de ajuns”, care sunt urmate de multe alte versuri care vorbesc și ele despre de ce suntem ceea ce suntem, despre durerea pe care o purtăm în valiză, bagajul rănilor iubirii, dar și despre posibilitatea luminii.
„Este o colecție de poezii care vorbește despre memorie, despre amintirile pe care le purtăm cu toții și pe care încercăm să le lăsăm în urmă. pentru că ne doare dar, în același timp, trebuia să fim cine suntem astăzi”, explică el.
„Stăpânirea unui scriitor bun este în a te face să călătorești”
Se spune că un mare scriitor, sau mai bine zis, un bun scriitor, este întotdeauna un scriitor chinuit. Așa că să profităm de ocazie să avem în fața noastră un scriitor bun care să ne confirme.
Pentru a scrie – și a atinge ceva adânc în cititor –, cât de important este să ai și un nod în tine? „Cred că este esențial, sau cel puțin așa mi se pare. Pentru mine, măiestria unui scriitor bun este să te facă să călătorești printr-o serie de emoții pe care nici măcar tu nu știi să le verbalizezi.
„Este relativ ușor să ajungi într-un loc cu un stilou bun și o descriere bună, Dar te fac să simți ceea ce nici măcar nu știai că simți? Asta înseamnă trecerea jocului.” , încheie Loreto.
„Ca versetul care nu a fost niciodată o poezie pentru că nimeni nu a avut curajul să-l scrie” Loreto scrie in Km68. Ce le-ați spune tuturor acelor oameni, în special celor mai tineri, care vor să se dedice scrierii de poezie sau romane? „Că citesc mult și că scriu mult și că, dacă chiar este visul lor, nu încetează să încerce”.
POEZIE MILENARĂ?
„Dragostea este acel tren care nu este că nu așteaptă, ci pe care îl trece peste. Dar este condus de cineva pentru care ai fi sărit pe șine iar și iar. De aceea nu se mai întâmplă, pentru că orice iubire ucide”.
Se vorbesc multe astăzi despre „poezia milenară”, despre „poezii 2.0” sau chiar despre „instapoeți”. Dar chiar trebuie să-i numești? Nu poți să-i ai pe Bécquer și pe Loreto Sesma să împartă o masă și să-ți spună doar poezie?
Bineînțeles că poți. Că generația milenară citește poezie, iar poezia a venit din condeiele lui Loreto Sesma, Irene X, Elvira Sastre sau Offreds, nu este ceva nou. Sunt oameni care citesc poezie. Iar acel fenomen nu este nici nou și nici nu are nici un nume dincolo de evident –repetăm–: oamenii care citesc poezie.
„Sunt foarte împotriva dorinței de a pune etichete pe absolut orice. În plus, în mod normal cel care etichetează este pentru că intenționează să clasifice pe cineva într-un anumit curent și pentru că este interesat să o facă așa”, spune Loreto.
„Nu cred că există vreo „poezie milenară” sau „poezie industrială” sau „poezie Instagram” sau ceva de genul acesta. Nici nu cred că toți cei care publicăm poezie suntem în aceeași categorie, nici mai buni, nici mai răi, diferiți”, conchide el.
Și de când am deschis pepenele etichetelor și definițiilor... una dintre cele mai recurente teme din poezia actuală: feminismul. Loreto recunoaște că are o viziune foarte personală asupra feminismului și tocmai de aceea și-a dorit să scrie La Princesa.
„Bineînțeles că susțin lupta pentru egalitate, despre asta este vorba. Tocmai de aceea dezaprob transformarea feminismului într-un motiv electoral, un slogan de marketing și așa mai departe. Cred că sunt multe prostii, mult spectacol și multă ipocrizie în jurul feminismului și asta, tocmai, devalorizează lupta atâtor femei.
DE CĂRȚI, MUZICĂ, CĂLĂTORII ȘI REȚELE SOCIALE
„După ce ai cunoscut cel mai întuneric întuneric, dintr-o dată, într-o după-amiază de mai, în Malasaña, ai apărut”
Cuiva care are lucrurile la fel de clare ca Loreto și ale cărui versuri, pe lângă faptul că răscolesc trecutul, inspiră mii de orizonturi de viitor, nu ne-am putut abține decât Întrebați-l despre propria inspirație, ce citește, ce ascultă și lista lui de destinații preferate (și în așteptare).
„Cartea mea de noptieră a fost întotdeauna Rayuela , deși altora le place Nimic, Armistițiul și Umbra chiparosului este alungită au și un colț cu totul special în viața mea”, comentează poetul.
Cât despre trupele sale preferate, el subliniază că „depinde atât de mult de moment... Îmi place să ascult pe Otis Redding, Sam Cooke, Fito…”. Există, de asemenea, albume care ar fi în buclă, cum ar fi Ultimul vals al trupei sau călătoria lui Copperpot a acelei urechi a lui Van Gogh din anul 2000. — Ei bine, un pic din toate.
Cât despre rețelele de socializare, Loreto ne spune că niciuna nu l-a convins complet: „Uneori visez să scap de toate și să trăiesc o viață complet nevăzută de toate”, reflectă el.
O viață care nu ține seama de tot ceea ce ar putea fi petrecut explorând lumea, pentru că pe lista ta de dorințe se află „Ia-mi valiza și pleacă mâine, cel mai târziu, aș vrea să călătoresc toată ziua...”, spune el.
„În acest sens am fost foarte norocos pentru că mama ne-a făcut să călătorim mult prin lume, cred că te face să ai o minte foarte deschisă. Dacă ar trebui să aleg câteva amintiri, aș spune Birmania și Tanzania”, comentează zaragozanul.
Și apropo de locuri și amintiri, care sunt colțurile preferate ale lui Loreto din Zaragoza, Madrid și Pamplona? „Din Zaragoza, familia mea. Și da, le consider un loc pentru că sunt casa mea, oriunde s-ar afla. Din Pamplona aș spune că Gaucho, binecuvântați pahare mici de cartofi și ou!”
Cu Madridul este mai complicat, acesta afirmând că „M-am distrat grozav în aproape fiecare colț”. Dar în cele din urmă alege: „Poate aș spune că în Plaza del Dos de Mayo mi s-au întâmplat multe lucruri frumoase acolo”. Și cu siguranță acele lucruri frumoase se vor materializa, dacă nu s-au făcut deja, în linii chiar mai frumoase.
„A dori nu a fost suficient, acum știu, și ar trebui să știi și tu”